Early results of deep vein thrombosis treatment with novel oral anticoagulants

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul anticoagulant reprezintă veriga de bază în managementul trombozei venelor profunde (TVP) a membrelor inferioare. Heparinele şi antagoniştii vitaminei K sunt tradiţional prescrise, pentru un termen variabil, la această categorie de pacienţi. Însă, respectivul tratament necesită monitorizare clinică şi de laborator, fiind asociat cu o rată persistentă de complicaţii hemoragice. Lansarea recentă a unei generaţii noi de anticoagulante orale ar putea deveni o alternativă atractivă pentru bolnavii cu TVP. Scopul: Analiza rezultatelor precoce ale tratamentului TVP cu anticoagulante orale noi. Material şi metode: Pe parcursul unei perioade de 18 luni noi am supravegheat un grup din 16 pacienţi cu TVP, care au fost trataţi cu rivaroxaban – un remediu anticoagulant oral. Diagnosticul a fost confirmat prin duplex scanare în toate cazurile. Posologia a fost cea recomandată pentru TVP: 30 mg/zi pe durata a 21 zile, iar ulterior – cîte 20 mg/zi pe un termen variat, dar nu mai puţin de 3 luni. Rezultate: Vârsta pacienţilor – de la 19 pînă la 64 ani; toţi au prezentat clinică caracteristică de TVP. Conform rezultatelor examenului imagistic TVP a fost localizată la nivelul venelor iliace (3), femurale (5) sau poplitee (8). Doar în 31,25% cazuri pacienţii au fost spitalizaţi, ceilalţi au urmat tratament ambulator. Durata tratamentului: 3-13 luni; monitorizarea de laborator nu a fost efectuată, decît în 4 cazuri tratate în staţionar. Peste 3 luni de tratament duplex scanarea de control a fost efectuată în 68,75% cazuri, iar peste un an – în 87,5% cazuri. La toţi bolnavii a fost remarcată ameliorarea tabloului clinic; cu documentarea în 6 cazuri a recanalizării complete a venelor profunde. Complicaţii hemoragice pe perioada evaluată nu au fost notate. Concluzii: Tratamentul TVP cu anticoagulante orale noi se dovedeşte a fi o opţiune sigură şi eficientă, cu impact pozitiv asupra confortului pacienţilor. Introduction: Anticoagulant therapy is an essential component in the management of deep vein thrombosis (DVT) of the lower limbs. Heparins and vitamin K antagonists are traditionally prescribed in these patients for a variable period of time. However, that treatment requires clinical and laboratory monitoring, and is associated with persistent rate of haemorrhagic complications. The recent launching of a new generation of oral anticoagulants may become an attractive alternative for patients with DVT. Aim: Analysis of early results of DVT treatment with novel oral anticoagulants. Material and methods: Over a period of 18 months we monitored a group of 16 patients with DVT who were treated with rivaroxaban – a novel oral anticoagulant. The diagnosis was confirmed by duplex scanning in all cases. The dosage was that recommended for DVT: 30 mg/day over a period of 21 days, followed by 20 mg/day for a varied period of time, but not less than 3 months. Results: Patient age ranged from 19 to 64 years; all showed characteristic clinical symptoms of DVT. According to imaging study data DVT was localized in iliac (3), femoral (5) or popliteal (8) vein. Only in 31.25% of cases the patients were hospitalized, the others follow outpatient treatment. Duration of treatment: 3-13 months; laboratory monitoring was not performed, excepting 4 cases from inpatient group. After 3 months of treatment control duplex scanning was performed in 68.75% of cases, and at one year – in 87.5% of cases. In all patients it was noted improving of clinical status; with documented complete recanalization of deep veins – in 6 cases. Bleeding complications during assessed period not occurred. Conclusions: DVT treatment with novel oral anticoagulants appears to be a safe and effective, with a positive impact on patient comfort

Surgical treatment of concomitant free-floating thrombus in both common femoral veins, complicated by pulmonary embolism (case report)

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tromboza venelor profunde (TVP) ale extremităţilor inferioare comportă un risc neprognozabil de trombembolism pulmonar, inclusiv fatal. Se consideră, că riscul emboligen este maximal în cazurile de TVP flotantă. În localizarea proximală a trombului flotant sau la bolnavii cu trombembolism pulmonar simptomatic necesită a fi evaluată posibilitatea instalării cavafiltrului, ca măsură profilactică. Tactica la bolnavii cu TVP flotantă la nivelul segmentului femuro-popliteu nu este însă bine definită. Caz clinic: Noi prezentăm cazul clinic al unui bolnav – bărbat, 35 ani, spitalizat iniţial cu trombembolism pulmonar simptomatic la care s-a diagnosticat tromboza flotantă la nivelul ambelor vene femurale comune. Iniţial, pacientul a suportat un traumatism, suferind fractura osului tibial drept şi a femurului stîng. Bolnavul este supus intervenţiilor chirurgicale ortopedice la nivelul ambelor extremităţi inferioare, cu ulterioara imobilizare. Este externat în stare satisfăcătoare cu recomandări de a urma heparine fracţionate în doză profilactică. Peste 2 săptămîni bolnavul dezvoltă clinică de pneumonie bilaterală şi pleurezie masivă pe stînga, cu semne radiologice suspecte de trombembolism pulmonar. Examenul ultrasonografic Doppler-duplex a relevat prezenţa concomitentă a TVP flotante la nivelul ambelor vene femurale comune (apex trombotic nefixat de pereţii venei, cu mişcări oscilatorii spontane). Se intervine chirurgical, efectuîndu-se trombectomie din vena femurală comună dreaptă, iar apoi şi cea stîngă, cu ulterioara divizare a lumenului prin plicaţie proximală. Au fost extrase apexurile trombotice libere cu lungimea de 6,4 cm şi 5,3 cm, respectiv. Perioada postoperatorie a decurs fără particularităţi, pacientul fiind externat la a 8-a zi postoperatorie. Concluzii: Cazul clinic descris confirmă posibilitatea dezvoltării TVP în pofida tromboprofilaxiei farmacologice, precum şi raţionalitatea examinării instrumentale a sistemului venos al extremităţilor inferioare la bolnavii cu trombembolism pulmonar . În indisponibilitatea tehnicilor intervenţionale endovenoase tratamentul chirurgical poate fi considerat o alternativă eficientă de profilaxie a trombembolismului pulmonar repetat, cu potenţial fatal, la bolnavii cu TVP flotantă.Introduction: Deep vein thrombosis (DVT) of the lower extremities possesses an unpredictable, sometimes even fatal, risk of pulmonary thromboembolism. It is considered, that embolic risk is higher in cases of free-floating DVT. In patients with proximal localization of free-floating thrombus or in those with symptomatic pulmonary embolism it is necessary to evaluate the possibility of cava-filter placement as a prophylactic measure of recurrent embolism. However, appropriate tactics in patients with freefloating DVT in femoropopliteal segment is not well defined. Clinical case: We present the clinical case of a 35-years old male patient hospitalized with symptomatic pulmonary embolism, which was diagnosed with free-floating DVT in both common femoral veins. Initially, the patient suffered fractures of the right femur and left tibia, undergoing orthopedic lower limb surgeries, with subsequent leg immobilization. It is discharged in satisfactory condition with recommendations to follow prophylactic dose of lower molecular weight heparin. Over 2 week patient develops bilateral pneumonia and massive left pleurisy with radiological signs of pulmonary embolism. Doppler-duplex ultrasound revealed concomitant free-floating DVT in both common femoral veins (spontaneous oscillatory motion of thrombotic tip). Patient was submitted for thrombectomy from both, right and then left common femoral vein, with subsequent extra-luminal interruption by plication. Free-floating parts of thrombi with a length of 6.4 cm and 5.3 cm, respectively, have been extracted. Postoperative period was uneventful, patient being discharged from the hospital at 8-th postoperative day. Conclusions: Described clinical case confirms the possibility of DVT occurrence, despite of pharmacological thromboprophylaxis, and underline rationality of ultrasound exam of venous system of the lower extremities in patients with pulmonary embolism. In case of unavailability of endovenous techniques surgical treatment can be considered as an effective alternative for prevention of potentially fatal pulmonary embolism in patients with free-floating DVT

Healing of trophic ulcers with bioplastic collagen material COLLOST ТМ

Catedra chirurgie generală, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Municipal nr.1, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: COLLOSTтм reprezintă un material bioplastic steril din colagen care păstrează structura fibroasă şi activează regenerarea ţesuturilor afectate. Este bazat pe colagenul bovin de tip I şi este asemănător cu colagenul uman după compoziţie şi structură. Scopul studiului a fost de a testa eficacitatea COLLOSTтм în tratamentul ulcerelor trofice, refractare la alte modalităţi de tratament. Material şi metode: În studiul nostru au fost incluşi 9 pacienţi cu ulcere trofice la nivelul membrelor inferioare fără răspuns sau cu răspuns scăzut la tratamentul standard pe parcursul unei perioade lungi de timp: de la 1 lună – la 30 ani. Ca şi etiologie a ulcerelor trofice au fost diabetul zaharat (5 pacienţi), osteomielita (1) şi sindromul post-trombotic (3). La 5 pacienţi plăgile au fost complet acoperite cu COLLOSTтм în formă de membrană perforată. La 4 pacienţi tratamentul s-a realizat cu aplicarea atât a COLLOSTтм în formă de gel 7% cât şi membrană perforată. Rezultate: Toţi pacienţii au prezentat răspuns favorabil la tratament. După 2 zile de tratament pacienţii au raportat dispariţia durerii. Edemul şi dimensiunile plăgilor s-au micşorat pe parcursul a 7-14 zile. Eficienţa COLLOSTтм este determinată de următorii factori: penetrarea înaltă a celulelor; adeziune bună faţă de plagă; asigură regenerarea ţesuturilor; nu induce reacţii antigenice şi prezintă un risc scăzut de transmitere a infecţiilor virale şi microbiene. Concluzii: Experienţa primară de utilizare a COLLOSTтм în tratamentul local al ulcerelor trofice indică asupra perspectivelor aplicării acestuia.Introduction: COLLOSTтм is sterile bioplastic collagen material with preserved fibrous structure which activates regeneration of affected tissues. It is based on bovine collagen type I, which is close to human collagen by its composition and structure. The aim of the study was to assess the efficacy of COLLOSTтм in treatment of the trophic ulcers, which have been refractory to previous treatment modalities. Material and methods: In our study there were included 9 patients who had trophic ulcers in lower limbs with reduced or no response to standard treatment during a long time periods: from 1 month to 30 years. The etiology of trophic ulcer was diabetes mellitus (5 patients), osteomyelitis (1) and post-thrombotic syndrome (3). In 5 patients the wounds were closely covered by COLLOSTтм in form of perforated membranes. In 4 patients the treatment was performed using both COLLOSTтм 7% gel and perforated membrane. Results: All patients showed good response to the treatment. After the 2nd day of treatment the patients reported no pain. The edema and size of the wounds were reduced in the period from 7 to 14 days. The efficiency of COLLOSTтм is determined by the following factors: high penetration of the cells; good adhesion to the wound; providing of tissue regeneration; no inducing of antigenic reaction, and has low risk in transition of viral or microbial infections. Conclusions: Initial experience of using COLLOSTтм in local treatment of trophic ulcers indicates on perspectives of its application

Late clinical results of minimally invasive interruption of perforating veins in patients with venous leg ulcer

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: O componentă a tratamentului complex al bolnavilor cu ulcere venoase (UV) este corecţia refluxului patologic, diagnosticat mai frecvent la nivelul sistemului venos superficial şi/sau perforant. Rolul întreruperii venelor perforante, în particular ca gest chirurgical izolat, constituie un subiect controversat al dezbaterilor ştiinţifice. Scopul studiului: Evaluarea rezultatelor clinice la distanţă ale întreruperii miniminvazive a venelor perforante la pacienţii cu UV de gambă. Material şi metode: Din registrul electronic al bolnavilor cu patologii venoase cronice ale extremităţilor inferioare, supuşi intervenţiilor flebologice în cadrul Clinicii noastre pe perioada a patru ani, au fost extrase pentru analiza ulterioară datele referitoare la subiecţii cu UV active în perioada preoperatorie. Au fost selectate apoi doar cazurile în care s-a practicat întreruperea perforantelor gambiene incompetente. Per total au fost evaluate 112 cazuri (extremităţi) la 96 bolnavi, cu vârsta medie de 59,2 ani (18-86); femei – 64,58%. Etiologia primară (boală varicoasă) a insuficienţei venoase cronice a fost diagnosticată în 61,6% cazuri, iar cea secundară (posttrombotică) – în 38,39%. Numărul de vene perforante diagnosticate preoperator în timpul duplex scanării a variat de la 1 pînă la 7, iar diametrul acestora – de la 3,5 mm pînă la 8,2 mm. Întreruperea perforantelor s-a efectuat prin: sclerozare percutană ecoghidată cu spumă (15,17%); ablaţie endovenoasă cu laser (10,71%); chirurgie endoscopică subfascială (55,35%); abordare deschisă prin mini-incizie ţintită (18,75%). Rezultate: Întreruperea izolată a perforantelor s-a efectuat în 24,1% cazuri. Numărul mediu de perforante tratate – 2,76 per extremitate. Rata complicaţiilor septice locale precoce – 7,14%. La termenul mediu 7,52 ani post-intervenţional rata de vindecare a UV constituie 85,71%. Concluzii: Indiferent de modalitatea de realizare, întreruperea într-o manieră miniminvazivă a refluxului perforant la un grup bine selectat de pacienţi cu UV se asociază cu o rată înaltă de vindecare durabilă.Introduction: One component of complex treatment of patients with venous leg ulcers (VLU) is correction of pathological venous reflux, more often in superficial and/or perforating veins. The role of perforating vein interruption, particularly as a sole surgical procedure, is a controversial topic of scientific discussion. The aim of the study: To assess late clinical outcomes of minimally invasive interruption of perforating veins in patients with VLU. Material and methods: From electronic registry of patients with chronic venous diseases of the lower extremities, underwent surgical interventions in our Clinic over a period of four years, were extracted for further analysis data of subjects with active VLU. Then, we select only cases when minimally invasive interruption of perforating vein was performed. Overall, 112 cases (legs) were evaluated in 96 patients with a mean age of 59.2 years (18-86); female – 64.58%. Primary etiology (varicose veins disease) of chronic venous insufficiency was diagnosed in 61.6% of cases, and the secondary (post-thrombotic) – in 38.39%. The number of perforating veins identified during the preoperative duplex scanning ranged from 1 to 7, while diameter – from 3.5 mm to 8.2 mm. Perforating veins interruption was carried out by: percutaneous ultrasound-guided foam sclerotherapy (15.17%); endovenous laser ablation (10.71%); subfascial endoscopic surgery (55.35%) or open approach through targeted incision (18.75%). Results: Isolated perforating vein interruption was performed in 24.1% of cases. The average number of perforating veins treated per leg – 2.76. Rate of post-procedural wound complications – 7.14%. At the average follow-up term of 7.52 years healing rate of VLU was 85.71%. Conclusions: Regardless of methods itself, interruption in a minimally invasive manner of perforator reflux in selected group of patients with VLU is associated with a high rate of sustainable healing

Bile ducts injuries during cholecystectomy

Catedra chirurgie generală, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Municipal nr.1, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Majoritatea leziunilor căilor biliare (LCB) sunt produse în timpul colecistectomiei. Incidenţa raportată a LCB în colecistectomia laparoscopică (CEL) este dublă comparativ cu colecistectomia deschisă (CED) – 0,6% vs 0,3%. Scopul studiului: Determinarea incidenţei şi severităţii LCB, analiza eficacităţii diagnosticului şi a tratamentului. Material şi metode: În perioada anilor 2005-2012 au fost trataţi 13 pacienţi cu LCB confirmate (femei – 10, bărbaţi – 3, vârsta medie – 56,9 ani). Pacienţii au fost operaţi pentru litiază veziculară simptomatică (5) sau colecistită acută (8). Leziunile au fost clasificate conform Strasberg: tip C (1 pacient), tip D (3) şi tip E (9). Rezultate: În cadrul CEL raportul între traumatismul biliar major şi cel minor a fost 4:4 cazuri, iar în CED – 3:2. Doar 5 (38,5%) dintre LCB au fost depistate în timpul procedeului chirurgical primar. Majoritatea LCB majore au fost diagnosticate intraoperator – 5 (71,4%) cazuri. Încă în 2 observaţii LCB majore au fost depistate foarte tardiv (la a 12-a şi a 15-a zi postoperator). Totodată, intraoperator au fost depistate toate 4 LCB majore produse în timpul CEL, şi numai una dintre cele 3 leziuni – în CED. Viceversa, nici o leziune minoră nu a fost stabilită intraoperator (p<0,01 cu LCB majore), fiind diagnosticate tipic la 1-3 zile postoperator. Tratamentul chirurgical al LCB minore a inclus operaţii de restabilire, pe când al celor majore – procedee reconstructive. Decesul a survenit la 2 (15,4%) pacienţi, ambii cu LCB majore. Concluzii: LCB reprezintă o complicaţie severă a colecistectomiei, asociată cu o morbiditate şi mortalitate înaltă, precum şi durata crescută a spitalizării bolnavilor. Pentru corecţie reuşită a LCB şi prevenirea complicaţiilor este importantă diagnosticarea precoce intraoperatorie a leziunii.Introduction: Most biliary injuries (BI) are produced within cholecystectomy. The reported incidence of BI in laparoscopic cholecystectomy (LC) is double compared to open cholecystectomy (OC) – 0.6% vs 0.3%. The aim: To determine the incidence and severity of BI, to analyze the efficacy of diagnosis and management. Material and methods: In the period 2005-2012 were treated 13 patients with confirmed BI (women – 10, men – 3, average age – 56.9 years). Patients underwent surgery for symptomatic gallstones (5) or acute cholecystitis (8). Lesions were classified according Strasberg: type C (1 patient), type D (3) and type E (9). Results: The ratio between major and minor lesions in LC was 4:4 cases, and in OC – 3:2. Only 5 (38.5%) of the BI were detected during the primary surgical procedure. Most major BI were diagnosed intraoperatively – 5 (71.4%) cases. Another two major BI were detected very late (on 12 and 15 postoperative days). However, all four major BI were detected intraoperatively in LC, and only 1 from 3 injuries – in OC. Conversely, no one minor injury was established intraoperatively (p<0.01 with major BI), being typically diagnosed on the 1-3 postoperative days. Surgical treatment of the minor BI included restorative operations, while of the major – reconstructive procedures. Death occurred in 2 (15.4%) patients, both with major BI. Conclusions: BI is a severe complication of cholecystectomy, associated with a high morbidity and mortality and prolonged hospital stay. For successful correction of BI and prevention of complications is necessary early intraoperative diagnosis of injury

Acute intestinal obstruction – a rare complication of gastrointestinal stromal tumors

Clinica Chirurgie Generală şi Semiologie a USMF „N. Testemițanu”, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Tumorile gastrointestinale stromale (GIST), cu toate că sunt relativ rare în cifre absolute, reprezintă cele mai frecvente tumori mezenchimale ale tractului digestiv. Având o localizare şi caracteristici biologice diverse, GIST prezintă un tablou clinic nespecific, în 4 – 53% din cazuri pacienții fiind asimptomatici până în momentul când tumorile sunt depistate accidental imagistic sau intraoperator. Dezvoltarea la nivelul intestinului subțire, a doua ca frecvență, se confirmă relativ dificil oferind semne clinice doar în stadiul de complicații de tip hemoragic sau ocluziv. Materiale şi metode: Pe parcursul unui an 2010-2011 în clinica Chirurgie Generală şi Semiologie au fost tratați chirurgical doi pacienți cu ocluzie intestinală acută, cauza fiind tumora stromală a tractului gastrointestinal. Pacienții au fost spitalizați în mod urgent, examinați clinic, radiologic şi histologic. În ambele cazuri tratamentul chirurgical al pacienților a inclus atât rezolvarea sindromului ocluziv cât şi rezecția tumorii respectându-se criteriile oncologice. Rezultatele: Ambii pacienți au avut o evoluție postoperatorie favorabilă cu externarea şi dispensarizarea în condițiile serviciului oncologic. Rezultatele examenului histologic în ambele cazuri au confirmat geneza stromală a tumorilor. Concluzii: Tumorile stromale ale tractului gastrointestinal în majoritatea cazurilor se manifestă odată cu apariția complicațiilor acute a lor; GIST au în general un potențial de malignizare scăzut, acesta fiind dictat de localizare, dimensiunile tumorii şi activitatea mitotică; invaginația şi ocluzia intestinală sunt complicații rare ale GIST iar tratamentul acestora este direcționat atât spre rezolvarea sindromului ocluziv, cât şi spre tratamentul radical al tumorii; tratamentul în perioada postoperatorie este în mare măsură dependent de caracterul tumorii, fiind necesară o dispensarizare în cadrul serviciului oncologic.Background: Gastrointestinal stromal tumors (GIST), though relatively rare in absolute terms, are the commonest mesenchymal tumors of the gastrointestinal tract. Though having various localization and biologic features, the clinical presentation of GIST is unusual, in 4 – 53% of all cases the patients being asymptomatic until the tumors are found incidentally during surgery or imaging studies. Methods: We reviewed 2 patients operated on for acute intestinal obstruction secondary to GIST at the Clinic of General Surgery during the last year 2010-2011. The patients were admitted urgently to the hospital and a physical, x-ray and histological examinations were performed. In both cases the surgical treatment of the patients included the removal of the occlusive syndrome and the resection of the tumor according to oncology principles. Results: Both patients had a good postoperative evolution with the discharge and a long-term cancer follow-up. The results of the histological examination in both cases confirmed the stromal origin of the tumors. Conclusions: The appearance of the gastrointestinal stromal tumors is in most cases related to the occurrence of acute complications; GIST have usually a low malignant potential, depending on the location, size and mitotic activity; the intussusception and the intestinal obstruction are rare complications of the GIST and their treatment consists both of the removal of the occlusive syndrome and the radical resection of the tumor; the treatment in the postoperative period depends on the tumor character and a long-term follow-up at the oncology service is necessary

Histological and morphometrical aspects of uterine arteries in uterine myoma

Catedra Obstetrică şi Ginecologie a USMF “ Nicolae Testemiţanu” Institutul Oncologic din MoldovaThe present study was designed to assess the vascular morphology of isolated uterine arteries in case of uterine fibromyoma. Our histological and morphometric findings demonstrated the increase in thickness in all layers of uterine artery wall, and there was a correlation between the degree of thickening and tumor size. These morphometric changes are supposed to contribute to the changes in the mechanical properties of the arterial walls as a result of adaptation of uterine arteries to haemodynamic and functional changes that occur in local blood circulation in women with uterine fibromyoma. Key words: uterine fibromyoma, uterine artery. Lucrarea prezentă a fost destinată studierii morfologiei vasculare a arterelor uterine izolate de la pacientele cu fibromiom uterin. Rezultatele histologice şi morfometrice au demonstrat o creştere a grosimii tuturor straturilor arterelor uterine, cu o corelaţie directă între gradul îngroşării şi dimensiunile tumorii. Aceste schimbări morfometrice pot fi responsabile de schimbările în proprietăţile mecanice ale pereţilor arteriali în rezultatul adaptării arterelor uterine la modificările hemodinamice şi funcţionale care au loc în circulaţia sanguină locală la pacientele cu fibromiom uterin. Cuvinte cheie: miom uterin, artera uterină

Contemporary conservative treatment of priapism

Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală, USMF „N.Testemiţanu”, Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Republican, Profilactoriul „Constructorul”, Secţia Urologie IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfînta Treime”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary. Eleven consecutive patients who presented with priapism were treated with 0,5 mg phenylephrine diluted in 2 ml normal saline injected directly into the corpus cavernosum. The aim of this study was to assess the effectiveness and complications of intracorporeal phenylephrine administration without aspiration or irrigation as a treatment for priapism. Blood pressure and pulse were measured before and after injection, and monitored every 15 minutes. If no detumescence was noted after 15 minutes, the injection was repeated. Neither penile blood aspiration, nor irrigation was performed. 9 of 11 responded with detumescence. The number of injections required ranged from 1 to 6. No changes in blood pressure, heart rate or side effects were observed. We believe that this is a safe and effective method for treatment of priapism. Routine initial aspiration or irrigation of the corpora before intracorporeal injection of adrenergic agents does not appear to be necessary

Clinical case: Mayer-Rokitansky-Kuster-Hauser syndrome, atypic form

Secţia Urologie IMSP SCM „Sf. Treime”, Catedra Urologie şi Nefrologie Chirurgicală, USMF „N. Testemiţanu”, Al V-lea Congres de Urologie, Dializă şi Transplant Renal din Republica Moldova cu participare internaţională (1-13 iunie 2011)Summary The Mayer-Rokitansky-kuster-Hauser (MRkH) syndrome is a rare anomaly in the prenatal development of the female genital tract. In this paper we report a clinical case of this syndrome observed in its atypical form with affected urogenital system, as well as uterine and renal agenesia. This case is interesting, as the patient did not receive any specific treatment associated with the syndrome until the age of 29. We provide a detailed description of the clinical case, its specifics and anamnesis. A literature review on the prenatal development of the female genital tract, urogenital system and the renal agenesia is also given

Факторы риска развития аномалий почек у детей младшего возраста

The purpose of this article is to highlight the risks and causative factors in development of children’s renal diseases in early age and to emphasize the clinical symptoms of dilated congenital nephropathy established ultrasonographically. The study included 60 children from 0 to 3 years old. Analyzing the historical, clinical, laboratory and instrumental results, we attested that 75% of children with renal diseases were born by mothers with uronephrology diseases with the onset before or during the pregnancy. Dilative nephropathy with renal scars in children, does not have obvious clinical manifestations, therefore it presents the risk to develop a chronic inflammatory process and requires prevention measures and early treatment.Цель исследования – выделить факторы риска в развитии почечной патологии у детей раннего возраста и определить клинические симптомы во врожденной дилятационной нефропатии, выявленной ультрасонографически. В исследование было включено 60 детей в возрасте с 3-х месяцев до 3-х лет. Анализируя анамнез, клинические, лабораторные и инструментальные данные, мы подтвердили, что 75% детей родились с патологией почек от матери с почечной патологией до беременности или во время беременности. Дилятационная нефропатия с почечными рубцами у детей, без явных клинических проявлений, представляет риск развития хронического воспалительного процесса и требует превентивных мер и своевременного лечения