MANIFESTĂRILE TUBULUI DIGESTIV SUPERIOR LA PACIENTUL CU IRC DIALIZAT

Introducere: bolnavii cu IRC sunt susceptibili la o gamă largă de complicaţii: refl ux gastro-esofagian, esofagită, gastropatie, gastrită şi duodenită, ulcer gastric şi duodenal, angiodisplazie. Obiective: studiul a constat în evidenţierea simptomelor gastro-duodenale, a frecvenţei modifi cărilor patologice ale mucoasei eso-gastro-duodenale şi a prezenţei H.pylori la copiii cu IRC afl aţi în program de dializă. Material şi metodă: lotul de studiu a fost format din 55 de copii internaţi în Clinica a IV-a Nefrologie, afl aţi în program de substituţie renală cronică, la care s-a aplicat un protocol ce a sistematizat: simptomele obiective şi subiective şi rezultatele endoscopiei digestive superioare. Lotul cuprinde bolnavii cu modifi cări ale mucoasei depistate endoscopic. Concluzii: modifi cările patologice ale mucoasei eso-gastro-duodenale la copilul dializat cronic se refl ectă clinic inconstant, ceea ce sugerează necesitatea endoscopiei pentru fi ecare caz. Prezenţa H.pylori la 24/55 (43,63%) cazuri biopsiate evidenţiază asocierea relativ frecventă între leziunile gastro-duodenale şi H.pylori la pacienţii dializaţi cronic

ELEMENTE DISTINCTIVE ÎNTRE GASTRITA ATROFICĂ ASOCIATÅ INFECȚIEI CU HELICOBACTER PYLORI ŞI GASTRITA AUTOIMUNĂ LA COPIL

Gastrita atrofi că, o entitate fi ziopatologică caracterizată prin inflamaţia cronică a mucoasei gastrice, cu pierderea celulelor glandulare gastrice, este asociată infecţiei cronice cu Helicobacter pylori sau cu gastrita autoimună. Tulpina Helicobacter pylori cu citotoxina cagA +, cu o virulenţă crescută ce cauzează nivele ridicate ale infl amaţiei mucoasei gastrice, este prezentă mult mai frecvent la pacienţii care dezvoltă ulterior cancer gastric. Gastrita atrofică reprezintă stadiul fi nal al gastritei cronice, fi e infecţioasă sau autoimună. În ambele cazuri, manifestările clinice ale gastritei atrofi ce sunt similare cu cele din gastrita cronică, dar anemia pernicioasă este complicaţia gastritei autoimune şi nu a gastritei atrofi ce asociată infecţiei cu Helicobacter pylori

ROLUL HELICOBACTER PYLORI ÎN GENEZA PLURIFACTORIALÅ A ULCERULUI PEPTIC LA COPIL

Boala ulceroasă a copilului şi adolescentului constituie o preocupare constantă în gastroentrologia pediatrică atât prin prevalenţa şi incidenţa încă importante, cât şi prin implicarea unor mecanisme etiopatogenice diverse care determină nu numai aspectele clinice, ci şi răspunsul la tratament şi evoluţia către eventuale complicaţii. Ulcerul peptic primar este o boală multifactorială în geneza careia Helicobacter pylori deţine rolul principal; dezechilibrul dintre factorii de apărare şi agresiune asupra mucoasei gastrice, intervenţia unor factori genetici şi psihogeni se alătură infecţiei bacteriene în producerea afecţiunii. Motilitatea bacteriei, aderenţa la epiteliul gastric precum şi producerea de enzime şi toxine (urează, toxina vacuolizantă vacA şi proteina citotoxică asociată cagA), alături de inducerea unui răspuns imun local şi sistemic şi modifi cările secreţiei gastrice sunt principalele mecanisme de acţiune ale H. pylori. Ancheta familială minuţioasă poate evidenţia existenţa unor antecedente de boală ulceroasă dar există ipoteze conform cărora poate exista o transmitere intrafamilială a H. pylori, fi e prin contact direct, fi e prin expunere la aceeaşi sursă de contaminare. Antigenul Lewis b ar putea fi un receptor pentru H. pylori. Stresul psihic poate modifi ca răspunsul imun la infecţia bacteriană. Vaccinarea antiHelicobacter, cu rezultate promiţătoare ale studiilor preliminare, ar putea reprezenta modalitatea efi cientă de a preveni infecţia şi bolile asociate acestei

ETIOPATOGENIA BOLII DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN

Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE), „boala mileniului 3“, este mult mai frecvent întâlnită în practica pediatrică decât s-a crezut până în prezent. Autorii fac o incursiune scurtă în embriologia, anatomia, fi ziologia esofagului şi în istoria naturală a bolii pentru a explora, identifi ca şi explica mecanismele patogenice care stau la baza dezvoltării BRGE. Sunt descrise cele 3 verigi patogenice: disfuncţia sfi ncterului esofagian inferior, disfuncţia esofagiană şi disfuncţia gastrică, la care se adaugă hernia hiatală care are o relaţie patogenică specială cu BRGE

BOALA POMPE: CRITERII DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT

Boala Pompe este o afecţiune neuromusculară rară, cu transmitere autosomal recesivă, datorată unui defi cit enzimatic lizozomal de acid alfa glucozidază (GAA) care determină acumularea de glicogen în ţesuturi. Forma cu debut precoce, în perioada de sugar, este cea mai severă şi se manifestă prin hipotonie şi cardiomiopatie cu deces în primii ani de viaţă. Diagnosticul poate fi confi rmat printr-o evaluare cantitativă a activităţii enzimei GAA la nivelul fi broblaştilor, prin biopsie musculară sau cutanată. Acestă metodă se realizează prin proceduri invazive, iar rezultatele se obţin după câteva săptămâni, ceea ce întârzie diagnosticul. În ultimii ani s-a dezvoltat o nouă tehnică de diagnostic care cercetează activitatea enzimatică pe mostre de sânge uscat, care nu este invazivă şi care permite diagnosticul precoce al bolii Pompe. Tratamentul constă în terapie de substituţie enzimatică cu alglucozidază alfa, care modifi că evoluţia naturală a bolii, la pacienţii cu debut infantil prelungind supravieţuirea, iar la cei cu debut tardiv îmbunătăţind distanţa parcursă în mers şi stabilizând funcţia pulmonară

TRATAMENTUL BOLII DE REFLUX GASTROESOFAGIAN LA COPIL

Boala de reflux gastroesofagian este o patologie frecvent întâlnită în patologia pediatrică, dar încă subdiagnosticată. O abordare corectă a tratamentului şi o identifi care precoce a bolii previne apariţia complicaţiilor şi o calitate mai bună a vieţii. Autorii trec în revistă măsurile generale, tratamentul medicamentos (agenţii prokinetici, antagoniştii H2 receptori, inhibitorii de pompă de protoni), tratamentul chirurgical şi tratamentul endoluminal

MANIFESTĂRI ALE SINDROMULUI DE POLUARE BACTERIANĂ INTESTINALĂ

Pe plan mondial, diareea este una din cele mai comune cauze de morbiditate şi mortalitate la copiii din întreaga lume. Această boală, a cărei frecvenţă şi gravitate sunt strâns legate de sărăcie, este prezentă şi în ţările avansate economic. Autorii au luat în studiu 149 cazuri internate în perioada octombrie 2005-decembrie 2009 şi care au fost urmăriţi timp de un an, perioadă în care greutatea pacienţilor a evidenţiat o creştere semnifi cativă. S-a constatat o slabă corelare între leziunile histologice şi sensibilitatea manifestărilor clinice (14 cazuri din 84)

STENOZA ESOFAGIANĂ POSTCAUSTICĂ LA COPIL

Stenoza esofagiană postcaustică este o complicaţie a esofagitei postcaustice, cea mai frecventă formă de esofagită întâlnită la copil. În lucrare sunt prezentate actualizări ale mecanismelor de acţiune a substanţelor toxice, clasifi carea stenozelor, tratament. Endoscopia intervenţională s-a dovedit a fi efi cientă, mai puţin agresivă, diminuând timpul şi costurile de spitalizare. Esofagoplastia se impune în cazurile refractare la fi broscopia intervenţională

STENOZA ESOFAGIANĂ LA COPIL. STUDIU CAZUISTIC

Etiologia stenozei esofagiene este multiplă, dominând ingestia de substanţe corozive în scop accidental sau suicidar, iar într-un număr mai mic, leziunile congenitale şi boala de refl ux gastro-esofagian. Studiul retrospectiv cuprinde 93 copii (1-17 ani) care au prezentat la internare diagnostic de stenoză esofagiană. După tratamentul leziunilor acute cu corticoterapie, antibioticoterapie şi susţinere nutriţională timp de o lună 47,25% au evoluat spre stenoză esofagiană (diagnostic fi broscopic). Tratamentul lunar printre dilataţii esofagiene cu durata între 1-6 luni a dus la rezultate favorabile în 88,37%. La 11,63% dintre cazuri s-a practicat gastrostomia şi s-a continuat tratamentul prin dilataţii până la 6 luni. În fi nal numai 9% dintre gastrostomizaţi au necesitat esofagoplastie

TRATAMENTUL ULCERULUI GASTRODUODENAL LA COPIL

Ulcerul gastroduodenal este o patologie nu atât de rară în patologia pediatrică pe cât se credea. Lucrarea abordează aspectele esenţiale ale terapiei dietetice şi medicamentoase. Tratamentul medicamentos foloseşte un întreg arsenal farmacologic: antiacide, protectoare gastrice antagonişti de H2 receptori, inhibitori de pompă protonică, iar în plus, pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori, antibioterapia cu 2 antibiotice