OSTEOPENIA LA COPIII CU SINDROAME DE MALABSORBŢIE

Introducere. Sindroamele de malabsorbţie au drept consecinţă perturbarea dezvoltării şi funcţiei normale a sistemului osos. Obiective. Aprecierea densităţii osoase la copiii cu sindroame de malabsorbţie. Analiza factorilor de risc pentru osteopenie. Evaluarea corelaţiilor între osteopenie, markerii nutriţionali şi markerii metabolismului osos. Material şi metodă. 118 copii cu sindrom de malabsorbţie de diverse etiologii, în principal boală celiacă (41 cazuri) şi fibroză chistică (14 cazuri). Densitatea osoasă a fost evaluată prin Ultrasonografie cantitativă (QUS) utilizând un Osteodensitometru Sunlight Omnisense Ultrasonometer 7000P. QUS a fost efectuată la radius (86 de cazuri) şi tibie (78 de cazuri). 25 hidroxivitamina D a fost evaluată la 10 cazuri prin metoda RIA. Analiza statistică a fost realizată utilizând SPSS for Windows. Rezultate. Osteopenia a fost prezentă la 32% dintre cazuri. Scăderea densităţii osoase la radius a fost asociată cu sindromul celiachiform. Osteopenia la tibie s-a asociat cu fibroza chistică. Osteopenia a fost mai frecventă la fete. Osteopenia s-a asociat cu durata bolii. Osteopenia nu s-a corelat cu BMI. Scorul Z la radius s-a corelat pozitiv cu nivelele fosfatazei alcaline, iar scorul Z la tibie cu colesterolemia. Scorul Z la tibie şi radius s-a corelat negativ cu valorile markerilor inflamatori. La copiii cu boală celiacă, valoarea anticorpilor anti-transglutaminază s-a corelat negativ cu scorul Z la radius şi tibie. Nivelele 25(OH) vitaminei D au fost deficiente la 8 copii şi insuficiente la 2, dar valorile sale nu s-au corelat cu scorul Z la radius şi tibie. Semne clinice, biologice şi radiologice de rahitism au fost prezente la 35% dintre bolnavii cu osteopenie. Concluzii. Osteopenia a fost prezentă la 1/3 din bolnavii cu sindrom de malabsorbţie din lotul studiat. 30% dintre bolnavi au avut semne clinice, biologice şi radiologice de rahitism. Valorile 25(OH) vitaminei D nu s-au corelat cu scorul Z. S-a observat o corelaţie negativă între parametrii osoşi şi markerii inflamaţiei şi anticorpii anti-transglutaminază

The Gut Microbiome and Its Implication in the Mucosal Digestive Disorders

The gastrointestinal (GI) tract is one of the most studied compartments of the human body as it hosts the largest microbial community including trillions of germs. The relationship between the human and its associated flora is complex, as the microbiome plays an important role in nutrition, metabolism and immune function. With a dynamic composition, influenced by many intrinsic and extrinsic factors, there is an equilibrium maintained in the composition of GI microbiota, translated as “eubiosis”. Any disruption of the microbiota leads to the development of different local and systemic diseases. This article reviews the human GI microbiome’s composition and function in healthy individuals as well as its involvement in the pathogenesis of different digestive disorders. It also highlights the possibility to consider flora manipulation a therapeutic option when treating GI diseases

RICKETS IN CHILDREN – A CONTINUOUS CHALLENGE

Rickets in children is a frequent nutritional disorder met even nowadays in clinical practice, with predominence of light and medium forms. Authors discuss the epidemiological and disease mechanisms' aspects, revealing specific risk factors for age groups along with hystological and pathogenical aspects. There are detailed descriptions of clinical and radiological aspects of disease and elements of positive and differential diagnosis. Prophylactic and curative treatment are issued after Bucharest ICMC, whose recommendations are an excellent guide. Finally, authors elaborate evolutive considerations in the absence of treatment and under specific therapy with vitamin

RECENT DATA ON TYPE 1 DIABETES MELLITUS IN CHILDREN

The paper reviews present and principal aspects of type 1 diabetes mellitus in children. There are presented: epidemiology of type 1 diabetes mellitus, with important geographical variations that the magnitude of the problem, main etiopathogenical aspects (genetical, immunological, environmental), etiologic classification of diabetes according to ISPAD 2000 Guidelines with main disease mechanisms and clinical features in children. The authors also discuss laboratory diagnosis and complex therapy of diabetes, which lies on the therapeutic triad: insulin therapy with available products, diet and exercise along with pacient education and self-monitoring. There are also mentioned acute and chronic complications, autoimmune associated diseases, legal matters and prognosis of this disease with immune pathogenic features in focus

DERMATITA ATOPICĂ – DISFUNCŢIA IMUNĂ ASOCIATĂ ATOPIEI

Sistemul imunitar joacă un rol complex în apărarea organismului ca răspuns la „non-self“, răspunde anormal la antigenii alergeni (hipersensibilitate şi autoimunitate) şi este caracterizat prin toleranţă imună cu lipsa de reactivitate la propriile structuri (auto). Scop. Scopul acestui studiu este de a demonstra că, în dermatita atopică, deficitul imun influenţează dezvoltarea atopiei, severitatea bolii şi dezvoltarea de comorbidităţi. Material şi metode. În urma analizei foilor de observaţie, 135 de cazuri diagnosticate cu AD au fost incluse în studiu. Analiza statistică a fost realizată cu ajutorul SPSS V20 pentru determinarea frecvenţei şi testarea ipotezelor, pentru p <0,05, prin testele T şi OneWay ANOVA. Rezultate. Din cele 135 de cazuri, 51,9% au fost copii de sex masculin şi 48,1% de copii de sex feminin, cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 127 luni, cu o medie de 26,21. Potrivit IgE serice totale, 64,4% dintre pacienţi au avut niveluri ridicate de IgE, 35,6% niveluri normale. În conformitate cu SCORAD, copiii au avut forma uşoară în 20,7% din cazuri, forma moderată în 70,4%, iar severă în 8,9% din cazuri. Deficitul de IgA a fost găsit în 48,1% din cazuri, iar deficitul de IgG a fost găsit în 38,5% din cazuri. Testele t de corelaţie pe eşantioane independente constată valori semnificative statistic între nivelul IgE şi deficitul de IgA, între SCORAD şi deficitul de IgG şi IgA. Marşul atopic este influenţat de valorile crescute ale IgE şi deficitul de IgA pentru un p<0,05. Concluzii. Atopia în DA poate fi influenţată de factori complecşi, atât interni, cât şi de mediu, dar acest lucru rămâne un subiect controversat. Factorii externi care acţionează pe un fundal genetic predispus la atopie poate declanşa manifestarea DA

BENEFICIUL ACIDULUI URSODEOXICOLIC ÎN STEATOZA HEPATICĂ NON-ALCOOLICĂ LA COPIL

Introducere. Boala fi catului gras non-alcoolic (NAFLD), cea mai frecventă cauză a bolii hepatice cronice la copii, cuprinde un spectru de afecţiuni variind de la steatoză simplă până la steatohepatită (NASH). Acidul ursodeoxicolic (UDCA) a fost utilizat la pacienţi adulţi cu NASH, demonstrându-şi efi cacitatea în doze crescute. Scop. De a evalua efectul tratamentului cu doze crescute de UDCA asupra parametrilor funcţiei hepatice la copii cu NASH. Metode. Lotul de studiu a fost constituit din 18 copii cu NASH cu vârste cuprinse între 2,5 şi 17 ani. NASH a fost operaţional defi nit ca fi catul difuz hiperechogenic la ecografi e cu valori persistent crescute (> 35 UI/l) ale alanin aminotransferazei (ALAT) sau aspartat aminotransferazei (AST), după excluderea cauzelor virale, drog sau alcool induse, colestatice sau genetice ale bolii hepatice. Pacienţii au fost trataţi cu acid ursodeoxicolic (20 mg/kg/zi), timp de şase luni. Rezultate. Tratamentul cu UDCA a determinat scăderea semnifi cativă a valorilor transaminazelor hepatice. Nivelurile ALT au variat între 68,5 (50-166) iniţial vs 47 (29-104) după şase luni, p < 0,001, AST între 43 (29-101) vs 34 (17-75), p < 0,001, şi GGT între 41,5 (11-150) vs. 22 (8-55). La sfârşitul tratamentului, niveluri ALT s-au normalizat la 4 dintre pacienţi. De asemenea, concentraţiile de colesterol au fost semnifi cativ reduse după tratament. Concluzii. Tratamentul cu doze crescute de acid ursodeoxicolic imbunătăţeşte parametrii funcţiei hepatice la copii cu NASH

OSTEOPENIA IN CHILDREN WITH MALABSORPTION SYNDROM

Introduction. Malabsorption syndromes result in the disturbance of bone normal development and function. Objective. The assessment of bone density in children with malabsorption syndromes. The analysis of risk factors for osteopenia. The correlation between osteopenia, nutritional markers and bone metabolism markers. Material and method. 118 children with malabsorbtion syndromes of different etiologies, mainly Celiac disease (41 cases) and Cystic fibrosis (14 cases). Bone density was assessed by Quantitative Ultrasonography (QUS) with a Sunlight Omnisense Ultrasonometer 7000P. QUS was performed at two sites – radius (86 cases) and tibia (78 cases). 25hydroxivitamin D was measured in 10 cases by RIA method. Statistical analysis was made using SPSS for Windows. Results. Osteopenia was present in 32% cases. Decreased bone density at the radius was associated with the celiac syndrome. Osteopenia at the tibia was associated with cystic fibrosis. Osteopenia was more frequent in girls. Osteopenia was related to the duration of the disease. Osteopenia wasn’t related to BMI. Radius Z-score positively correlated to alkaline phosphatase levels and tibia Z-score to serum cholesterol levels. Radius and tibia Z-score negatively correlated with inflammatory marker levels. In children with celiac disease, the value of anti-transglutaminase antibodies was negatively correlated to radius and tibia Z-score values. 25(OH) vitamin D values were deficient in 8 patient and insufficient in 2, but its values didn’t correlate to radius/tibia Z-score. Clinical, biological and radiological signs of rickets were found in 35% of patients with osteopenia. Conclusions. Osteopenia was found in 1/3 of patients with malabsorption syndromes of the studied group. In 30% of patients, clinical, biological and radiologic rickets signs were present. 25(OH) vitamin D values didn’t correlate with the Z-score. A negative correlation between bone parameters and inflammation markers and anti-transglutaminase antibodies values was observed

Understanding the relevance of pain, depression and anxiety-like manifestations in the management of cystic fibrosis

Cystic fibrosis (CF) is the most frequent autosomal recessive genetic disease in Caucasians. Although epidemiological studies continue to provide data and information that could lead to a better understanding of the clinical manifestations of the disease, there are still many controversies regarding the importance of some risk factors, such as pain, depression or anxiety in the pathogenesis of this disorder and its management. In the present study, we focused on the relevance of these 3 factors in the management of CF and to their related mechanisms in this disorder. Our original data showed that pain, depression and anxiety, determined by using a specific quality of life (KINDL) questionnaire, are important in understanding this disorder, the effectiveness of treatment and could also represent important factors for improving treatment. The screening and treatment of these specific manifestations in CF patients is recommended and holds promise for improving the outcome of patients with CF