The influence of entomological preparations on oxidative stress in subacute inflammation

Department of Pharmacology and Clinical Pharmacology Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, the Republic of Moldova, The 75th anniversary of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova (1945-2020)Background: It was found out that the development of oxidative stress in the inflammatory processes is determined by the action of harmful factors, as well as by the activity of leukocytes, macrophages, monocytes with the production of reactive oxygen species. Preparations of entomological origin have revealed antioxidant effect in various pathological processes. Therefore, in the present study, we determine the influence of imuheptin and imupurin on the evolution of oxidative stress parameters during subacute inflammation. Material and methods: Subacute inflammation was induced in 40 rats. Imupurin, imuheptin and dexamethasone were administered daily for seven days. Malondialdehyde (MDA), total antioxidant activity (TAA) superoxide dismutase (SOD) activity, pro-oxidant antioxidant balance (PAB), native and total thiols in the serum were measured on the 7th day. One-way ANOVA followed by Bonferroni’s post-hoc comparisons tests were performed. Results: Imuheptin produced non-essential reduction of MDA (15.9±2.4 μM/L), native thiol (84.1±18.04 μM/L) level and a tendency to increase SOD (1033.6±171.4 u/c) activity, compared to the control group (p>0.05). Imupurine decreased MDA (14.6±2.0 μM/L), total thiol (85.9±14.7 μM/L) and native thiol (78.36±12.4 μM/L), also restored SOD activity (1117.6±103.7 u/c), increased TAA (0.41 ± 0.02 mM/L, p<0.05) compared with the control group. PAB was more influenced by imuheptin (325.82 ± 57.82 HK) than imupurin (340.14 ± 37.09 HK). Conclusions: Imupurine and imuheptin have shown a tendency to reduce the intensity of free-radical generation from membrane lipids and to restore antioxidant capacity

Influența preparatelor de origine entomologică asupra stresului oxidativ în inflamația subacută

Background. The role of oxidative stress in the evolution of inflammation is demonstrated. Preparations of entomological origin have revealed antioxidant effect in various pathological processes. Objective of the study. Determining the influence of imuheptin and imupurin preparations on the parameters of oxidative stress in the evolution of subacute inflammation. Material and Methods. Subacute inflammation was induced in 49 rats. Imupurin, imuheptin and dexamethasone were administered daily for seven days. Malondialdehyde, total antioxidant and superoxide dismutase activity, native and total thiols in the serum were measured on the 7th day. One-way ANOVA followed by Bonferroni's post-hoc comparisons tests were performed. Results. Imuheptin produced non-essential reduction of malondialdehyde (15,9±2,4 μM/L), native thiol (84,0±18,3 μM/L) level and a tendency to increase superoxide dismutase activity (1033,6±171,4 u/c), compared to the control group (p>0.05). Imupurine decreased levels of malondialdehyde (14,6±2,0 μM/L), total thiol (85,9±14,7 μM/L) and native thiol (85,9±18,4 μM/L), also restored superoxide dismutase activity (1117,6±103,7 u/c), total antioxidant activity ( 0,41 ± 0,02 mM/L, p<0.05) compared with the control group. Conclusion. Imupurine and imuheptin have shown a tendency to reduce free-radical generation from membrane lipids and to restore antioxidant capacity. Introducere. Este demonstrată implicarea stresului oxidativ în evoluția inflamației. Preparatele de origine entomologică au relevat efect antioxidant în diferite procese patologice. Scopul lucrării. Determinarea influenței preparatelor imuheptin și imupurin asupra parametrilor stresului oxidativ în evoluția inflamației subacute. Material și Metode. Inflamația subacută a fost modelată la 49 șobolani. Imupurin, imuheptin și dexametazona au fost administrate zilnic timp de șapte zile. În a 7-a zi, s-a determinat malondialdehida, activitatea antioxidantă totală și superoxid dismutaza, tiolul nativ și total în ser. Pentru analiza rezultatelor s-a aplicat testul ANOVA cu analiza post-hoc Bonferroni. Rezultate. Imuheptinul a determinat o reducere neesențială a malondialdehidei (15,9±2,4 μM/L), a tiolului nativ (84,0±18,3 μM/L) și o tendință de majorare a activității superoxid dismutazei (1033,6±171,4 u/c), comparativ cu lotul martor (p>0,05). Imupurinul a cauzat o micșorare a conținutului malondialdehidei (14,6±2,0 μM/L), tiolului total (85,9±14,7 μM/L) și nativ (85,9±18,4 μM/L) și o restabilire a activității superoxid dismutazei (1117,6±103,7 u/c), activității antioxidante totale (0,41±0,02 mM/L, p<0,05), comparativ cu lotul martor. Concluzii. Imupurinul și imuheptinul au demonstrat o tendință de reducere a intensității generării radicalilor activi din lipidele membranare și o restabilire a capacităților antioxidante

The impact of imuheptin and imupurin on cytokine profile and antioxidant status in rat model of inflammation

Introduction. Insects, throughout evolution, have developed a huge arsenal of active compounds, which they use to defend themselves against enemies and diseases, at the same time in recent years insects have shown great interest as a source of food rich in biologically active substances. Research in recent decades has shown that insects produce a variety of proteins and peptides with antibacterial, antifungal, antiviral, immunomodulatory, anti-inflammatory, antioxidant, antitumor, hepatoprotective, antithrombotic, antihypertensive and detoxifying activity during or after contact with the microbial agent or unfavourable factor. Material and methods. The anti-inflammatory effect of imuheptin and imupurin was investigated in a rat model of subacute inflammation induced by subcutaneous implantation of felt discs. The intensity of the exudative and proliferative phase of inflammation, cytokine profile (TNFalpha, IL-6, IL-10), ceruloplasmin and antioxidant enzymes (superoxide dismutase, catalase, glutathione reductase, glutathione peroxidase and glutathione-S-transferase) in the serum of rats were evaluated. Results. Imuheptin and imupurin reduced the level of pro-inflammatory cytokines (TNF-alpha, IL-6) and increased that of the anti-inflammatory cytokine (IL-10), as well as ceruloplasmin, glutathione reductase and glutathione peroxidase in subacute inflammation. Additionally, imupurin significantly increased the level of catalase and imuheptin that of glutathione-S-transferase. Conclusions. Imuheptin and imupurin determined a moderate effect of inhibiting the exudative and proliferative processes, compared to the reference preparation - dexamethasone, but with a favourable effect on the cytokine profile, decreasing the level of pro-inflammatory cytokines (TNF-alpha, IL-6) and increasing the level the anti-inflammatory one (IL-10), as well as the modulation of antioxidant enzyme activity

Энтомологические лекарственные препараты: история и перспективы

Insects represent the largest group of animals on Earth, representing 95% of arthropods and 65% of the number of members of the animal kingdom. Currently, their usefulness in the clinic is highly valued, given the fact that they synthesize biochemical compounds with healing properties, such as immunomodulatory, hepatoprotective, antimicrobial, nephroprotective, antiproliferative, antiviral effects. The including in the traditional treatment of products or bioactive substances extracted from insects can reduce the number of drugs administered or even the treatment period. Imupurin, a biologically active substance extracted from the pupae of Lymantria dispar dispar butterflies, possesses promising capabilities in the treatment of immune system disorders, being a substance that changes the immune status in the opposite direction to its disorder (immunomodulatory effect).Insectele reprezintă cel mai numeros grup de animale de pe Pământ, reprezentând 95% dintre artropode și 65% dintre numărul membrilor regnului animal. În present, utilitatea lor în clinică capătă cotații mari, dat fiind faptul sintetizării de către acestea a unor compuși biochimici cu proprietăți vindecătoare, precum efectul antiviral, imunomodulator, hepatoprotector, antimicrobian, nefroprotector, antiproliferativ. Includerea în tratamentul tradițional a produselor sau substanțelor bioactive extrase din insecte pot reduce numărul de medicamente administrate sau durata tratamentului. Imupurinul, substanță biologic activă extrasă din pupele fluturilor Lymantria dispar dispar posedă capacități promițătoare în tratamentul dereglărilor sistemului imun, fiind o substanță ce modifică statusul imun în direcția opusă dereglării acestuia (efect imunomodulator).Насекомые представляют собой самую большую группу животных на Земле, представляющая 95% членистоногих и 65% числа представителей животного царства. В настоящее время их применение в клинической практике получает высокую ценность, учитывая тот факт, что они синтезируют биохимические соединения с лечебными свойствами, такими как противовирусное, иммуномодулирующее, гепатопротекторное, противомикробное, нефропротекторное, антипролиферативное действие. Включение в традиционное лечение продуктов или биологически активных веществ, извлеченных из насекомых, может сократить количество вводимых лекарств или продолжительность лечения. Имупурин, биологически активное вещество, извлекаемое из куколок бабочек Lymantria dispar dispar, имеющее многообещающие возможности в лечении нарушений иммунной системы, поскольку это вещество, которое изменяет иммунный статус в направлении, противоположном его нарушению (иммуномодулирующий эффект)

Clopidogrel resistance - causes, mechanisms, management

Introducere. Terapia antiagregantă, prin utilizarea unei game variate de preparate antiagregante, constituie o opțiune de bază în tratamentul patologiilor cardiovasculare. Clopidogrelul, un blocant ireversibil al receptorilor P2Y12, s-a dovedit eficient și inofensiv. Cu toate acestea, există o variabilitate în răspunsul la tratamentul cu clopidogrel, inclusiv cazuri de rezistență la preparat. Scopul lucrării. Elucidarea cauzelor și mecanismelor rezistenței la clopidogrel pentru a evita evenimentele cardiovasculare adverse și a recomanda un management optim. Materiale și metode. S-au selectat și analizat publicații din ultimii 5 ani din revistele de specialitate utilizând bazele de date PubMed, Hinari. Rezultate. Cauzele rezistenței la clopidogrel pot fi genetice și non-genetice. Cauzele genetice sunt determinate de polimorfismul genelor responsabile de: absorbție (P-glicoproteina, ABCB1); metabolism (genele citocromului P-450–CYP2C19, CYP 3A4/5, CYP2C9, CYP1A2, CYP2B6); acțiunea farmacodinamică (receptorului P2Y12). Cauzele non-genomice sunt determinate de: factorii demografici (vârstă, sex, rasă, fumat, masa corporală); maladiile concomitente (diabet zaharat, ateroscleroză, inflamație, afecțiuni renale, obezitate etc.); interacțiuni medicamentoase (statine, blocantele canalelor de calciu, inhibitorii pompei protonice, ketoconazol etc.); complianța pacientului. Mecanismele rezistenței la clopidogrel implică dereglarea absorbției și distribuției, diminuarea formării metabolitului activ prin influențarea enzimelor CYP2C19, CYP3A4/5, modificarea reactivității și maturității trombocitelor. Concluzii. Pentru un management optim al terapiei antiagregante cu clopidogrel se recomandă: majorarea dozei preparatului; asocierea cu alte antiagregante; substituirea cu antagoniștii noi ai receptorilor P2Y12; evitarea utilizării medicamentelor ce influențează absorbția și metabolismul clopidogrelului.Background. Antiplatelet therapy using a wide range of antiplatelet drugs is a basic option in the treatment of cardiovascular diseases. Clopidogrel, an irreversible P2Y12 receptor antagonist, has shown to be effective and safe. However, there is variability in response to clopidogrel treatment, including cases of drug resistance. Objective of the study. Elucidation of the causes and mechanisms of clopidogrel resistance in order to avoid adverse cardiovascular events and to provide optimal management. Material and methods. Specialized journal publications from the past 5 years were selected and analyzed using the PubMed and Hinari databases. Results. The causes of clopidogrel resistance can be genetic and non-genetic. Genetic factors are determined by the polymorphism of the genes responsible for: absorption (P-glycoprotein, ABCB1); metabolism (cytochrome P-450– CYP2C19, CYP 3A4/5, CYP2C9, CYP1A2, CYP2B6 genes); pharmacodynamic action (P2Y12 receptor). Non-genomic factors are determined by: demographic factors (age, sex, race, smoking, body mass); concomitant diseases (diabetes, atherosclerosis, inflammation, kidney disease, obesity, etc.); drug interactions (statins, calcium channel blockers, proton pump inhibitors, ketoconazole, etc.); patient compliance. Mechanisms of resistance to clopidogrel involve dysregulation of absorption and distribution, reduced formation of the active metabolite by influencing CYP2C19, CYP3A4/5 enzymes, and alterations in platelet life span and reactivity. Conclusion. For an optimal management of antiplatelet therapy with clopidogrel, it is recommended to: increase the dose of the drug; associate with other antiplatelet agents; replace with new P2Y12 receptor antagonists; avoid the use of drugs that influence the absorption and metabolism of clopidogrel

A new abdominal wall reconstruction strategy for giant incisional hernia

Scopul lucrării. Tratamentul chirurgical al herniei incizionale gigante cu “pierdere dreptului la domiciliu” reprezintă o provocare pentru echipa chirurgicală grație riscurilor și complicațiilor perioperatorii asociate manevrei chirurgicale. Scopul studiului este optimizarea rezultatelor tratamentului chirurgical al herniilor incizionale gigante prin implementarea tehniciii novaționale de reconstrucție peretelui abdominal. Materiale și metode. În perioada 2019-2023 am utilizat tehnica de separare posterioară a componentelor cu eliberarea muşchiului transvers abdominal (TAR) la 12 pacienţi cu hernii incizionale gigante. Repartiţia defectelor parietale conform clasificării EHS (2009): M1W3 (n=1), M2W3 (n=2), M3W3 (n=4), M4W3 ( n=2), M5W3 (n=1) și L2W3 (n=2). Dimensiunea medie a lăţimii defectului parietal a constituit 15,5 cm (interval 12,5-24,5 cm). Tehnica chirurgicală prevede deschiderea tecilor mușchilor drepți abdominali, disecția retromusculară tip Rives-Stoppa, eliberarea componentului fascial transvers medial de la linia semilunară și crearea unui spațiu preperitoneal avascular extins cranial pînă la tendonul central al diafragmului, inferior în spaţiul Retzius şi în plan lateral pînă la psoas. Augmentația protetică prevede crearea planului de rezistența prin montarea plasei chirurgicale de mari dimensiuni în poziție preperitoneală. Rezultate. Durata medie a intervenţiei 140,8±20.1 min (interval 130-187 min). Mediana spitalizării 10 zile (interval 6-22 zile). Complicaţii parietale au fost instalate la 4 pacienţi. Timpul mediu de urmărire a fost 12 luni fără recurenţă. Concluzii. Tehnica de separare posterioară a componentelor completată cu augmentația protetică şi restaurarea liniei albe reprezintă o direcţie inovatoare de reconstrucție a peretelui abdominal. TAR oferă soluția eficientă în tratamentul eventraţiilor voluminoase şi asigură restabilirea structurală și funcțională a peretelui abdominal.Aim of study. Giant incisional hernia repair is a complex and challenging issue due to preoperative risks and high complication rate. The aim of the study is to improve the results of giant incisional hernia repair by implementing an innovative technique of abdominal wall reconstruction. Materials and methods. During the period from 2019 to 2022 we used the posterior component separation technique with transverse abdominis muscle release (TAR) in 12 patients with giant ventral incisional hernias. According to EHS (2009) classification, the hernias were classified as type EHS (2009): M1W3 (n=1), M2W3 (n=2), M3W3 (n=4), M4W3 (n=2), M5W3 (n=1) și L2W3 (n=2).The average width of the defect was 15.5 cm (range 12.5-24.5 cm). The procedure includes a Rives-Stoppa retro-rectus dissection followed by the transversus abdominis release medial to the linea semilunaris and wide plane of pre-peritoneal dissection extended from the subxiphoid are towards the space of Retzius. The prosthetic augmentation of abdominal wall is done by placement of a large surgical mesh in preperitoneal fashion. Results. The mean operating time was 140.8±20.1 min (range 130-187 min). The average length of hospital stay was 10 days (range 6-22 days). We observed 4 cases of various types of wound complications. Patients were evaluated at a median follow up of 12 months without recurrence. Conclusions. Posterior component separation technique with transverse abdominis muscle release augmented by surgical mesh represents a novel approach to ventral hernia. TAR is a versatile technique that provides high-level functionality of the abdominal wall and offers a reliable solution for complex incisional hernias

Влияние энтомологических препаратов на экссудативные и пролиферативные процессы воспаления

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae TestemițanuPreparatele de origine entomologică sunt utilizate pentru efectele lor imunomodulatoare, hepatoprotectoare, antibacteriene și antiinfl amatorii. Scopul studiului a fost determinarea infl uenței preparatelor imuheptin și imupurin asupra evoluției infl amației subacute. Au fost selectați 38 de șobolani cu o greutate de 160-250 g, preparatele cercetate și de referință au fost administrate timp de șapte zile, după inducerea infl amației subacute prin plasarea sub pielea animalelor a două discuri de fetru sterilizate. La a 8-a zi după intervenție au fost extrase discurile împreună cu țesutul de granulare format, fi ind cântărite și uscate la 60ºC până la o masă constantă. Reacția proliferativă se apreciază după diferența dintre masa granulomului format și masa inițială a discului. De asemenea, a fost evaluat tabloul sângelui periferic și s-a determinat nivelul seric al citokinelor TNF-alfa, IL-1-beta, IL-6, IL-10. Dexametazona a prezentat o inhibiție de 51% a proceselor exsudative și de 26% a celor proliferative, a scăzut procentul limfocitelor și conținutul citokinelor TNF-alfa, IL-1- beta, IL-6. Imuheptinul nu a infl uențat semnifi cativ evoluția infl amației subacute. Imupurinul a determinat o inhibiție nesemnifi cativă de 1-5% a proceselor exsudative și de 3-8% a celor proliferative, dar o micșorare a nivelului IL-6 și o majorare a IL-10 semnifi cative statistic (p<0,05). Așadar, imupurinul a demonstrat o tendință de reducere a proceselor exsudative și proliferative, mai slab pronunțate decât la dexametazonă, dar a micșorat conținutul citokinei proinfl amatorii IL-6 și a majorat semnifi cativ IL-10 – citokină antiinfl amatoare. Imuheptinul a redus nivelul IL-6 Entomological preparations are used for their immunomodulatory, hepatoprotective, antibacterial and anti-infl ammatory eff ects. Th e aim of the presented study was to determine the infl uence of imuheptin and imupurin on the evolution of subacute infl ammation. 38 rats weighing 160-250 g were selected, the tested and reference preparations were administered for 7 days, aft er inducing subacute infl ammation by implanting sterile felt pellets subcutaneously. On 8th day the pellets together with granulomatous tissues were removed, weighed and dried to a constant mass at 60ºC. Th e proliferative reaction was estimated by the diff erence between the weight of the dry granuloma formed and the initial mass of the pellets. Similarly, complete blood count was performed and serum levels of TNF-alpha, IL-1-beta, IL-6, IL-10 cytokines were determined. Dexamethasone signifi cantly decreased formation of the infl ammatory exudates by 51% and weight of granulation tissue by 26%, compared with control group, decreased lymphocyte number and TNF-alpha, IL-1-beta, IL-6 levels. Imuheptin did not signifi cantly infl uence the evolution of subacute infl ammation. Imupurin insignifi cantly inhibited infl ammatory exudates by 1-5% and weight of granulation tissue by 3-8%, but importantly decreased IL-6 level and increase IL-10 level (p<0.05). Imupurin has shown a tendency to reduce exudative and proliferative processes, which is less pronounced than dexamethasone, but decreased the pro-infl ammatory cytokine IL-6 content and signifi cantly increased anti-infl ammatory IL-10. Imuheptin decreased IL-6 level. Энтомологические препараты обладают иммуномодулирующим, гепатозащитным, антибактериальным и противовоспалительным действием. Целью представленного исследования было определить влияние имугептина и имупурина на развитие подострого воспаления. Были отобраны 38 крыс весом 160-250 г, тестируемые и контрольные препараты вводили в течение семи дней после моделирования подострого воспаления путем подкожной имплантации стерильных фетровых дисков. На 8-й день гранулы вместе с гранулематозными тканями удаляли, взвешивали и высушивали до постоянной массы при 60°С. Пролиферативную реакцию оценивали по разнице между массой образовавшейся сухой гранулемы и начальной массой гранул. Аналогичным образом проводили полный анализ крови и определяли сывороточные уровни цитокинов TNF-альфа, IL-1-бета, IL-6, IL-10. Дексаметазон значительно уменьшил образование воспалительного экссудата на 51% и массу грануляционной ткани на 26% по сравнению с контрольной группой, а также уменьшил количество лимфоцитов и уровень TNF-альфа, IL-1-бета, IL-6 в сыворотке. Имугептин не оказал значительного влияния на развитие подострого воспаления. Имупурин вызывал незначительное снижение экссудативных (процент ингибирования 1-5%) и пролиферативных процессов (процент ингибирования 3-8%) со значительным снижением уровня IL-6 и повышением IL-10 (p<0,05). Таким образом, имупурин показал тенденцию к снижению экссудативных и пролиферативных процессов, которые менее выражены, чем у дексаметазона, но снизил содержание про-воспалительного цитокина IL-6 и значительно увеличил содержание противовоспалительного IL-10. Имугептин снизил уровень IL-6

Necrotizing fasciitis: a diagnosis not be missed

Scopul lucrării. Fasceita necrozantă (FN) este o boală rară, dar de severitate deosebită. Dacă diagnosticul de FN nu este stabilit prompt infecția poate avea o evoluție rapidă cu afectarea masivă a țesuturilor, efect toxic sistemic și chiar deces. Scopul lucrării este raportarea cazurilor clinice de fasceita necrozantă la 2 persoane tinere şi analiza modalităților de tratament chirurgical. Materiale și metode. Raportăm 2 cazuri de NF la persoane tinere fără comorbidități. S-a dovedit că pacienții aveau un exces de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (n=2) și steroizi (n=1) înainte de spitalizare. Ambii pacienți prezentau durere locală disproporționată, eritemul moderat al zonei afectate, febra și leucocitoza neutrofilă peste 30,000/l. Pentru predicția evoluției NF a fost utilizat sistemul de scoruri LRINEC. În ambele cazuri maladia a progresat destul de rapid, în pofida administrării antibioticelor cu spectru larg, peste de mai puțin de 12 ore la ambii pacienți s-a dezvoltat o zonă extinsă de necroză a țesuturilor moi și semne de instabilitate hemodinamică. Pacienții au fost supuși intervenției chirurgicale de urgență cu efectuarea debridării țesuturilor sfacelate și fasciotomiei. Terapia plăgilor cu presiune negativă (TPPN) a fost folosită cu succes la un pacient. Rezultate. Pacienții au suferit mai mult de 4 necrectectomii succesive. Perioada de tratament în staționar a constituit mai mult de 40 zile la pacient cu tratament chirurgical tradițional și 20 zile în cazul utilizării TPPN. Concluzii. În timp ce persoane tineri și sănătoși dezvoltă NF destul de rar, evoluția bolii poate avea un caracter fulminant. Diagnosticul precoce și tratamentul chirurgical prompt al NF sunt cheia rezultatelor favorabile. Presupunem că utilizarea TPPN ar putea fi un adjuvant promițător la tratamentul multimodal al FN.Aim of study. Necrotizing fasciitis (NF) is a rare but life-threatening infection. Any delay in diagnosis may result in massive necrosis of the soft tissues, sepsis and death. The aim is a clinical case report of necrotizing fasciitis recorded in 2 young healthy individuals and the analysis of its treatment modalities. Materials and methods. We observed two consecutive cases of NF in young and healthy individuals without comorbidities. Patients were proven to have an excess of non-steroid anti-inflammatory drugs (n=2) and steroids (n=1) prior hospitalization. Both patients presented disproportionate local pain, swelling moderate erythema of affected area, flu-like signs and white blood count was in excess of 30.000/l. The Laboratory Risk Indicator for NF (LRINEC) was used for prediction of disease severity. In both cases the disease progressed quite rapidly regardless of broad-spectrum antibiotics, it took less than 12 hours for an extensive area of soft tissue necrosis and low blood pressure to develop. The emergency surgical debridement of the affected tissues and fasciotomy were performed. The negative pressure wound therapy (NPWT) therapy was successfully used in one case. Results. Patients underwent more than 4 consecutive surgical debridement procedures totally. The length of hospital stay was more than 40 days in case of conventional gauze therapy and 20 days when NPWT was used. Conclusions. While young and healthy individuals develop NF quite rare, the course of disease is fulminant. Early diagnosis and prompt surgical treatment of NF is mandatory. We assume that use of NPWT could be a promising adjuvant to the treatment strategy of NF

Preoperative administration of the botulinum toxin type A in large incisional hernia repair

Scopul lucrării. Tratamentul chirurgical al herniei incizionale gigante fără pregătirea prealabilă a pacientului poate duce la creșterea progresivă a presiunii intraabdominale și afectarea considerabilă a homeostazei pacientului. Injectarea preoperatorie a toxinei botulinice A (TBA) în mușchii abdominali laterali facilitează relaxarea acestora și reduce riscul apariției sindromului de compartiment abdominal, deși atât regimul optim, cât și doză de administrare a TBA nu sunt încă standardizate. Scopul lucrării este ameliorarea rezultatelor tratamentului chirurgical al herniilor incizionale de dimensiuni mari prin implementarea tehnicii inovaționale de administrare TBA. Materiale și metode. Am utilizat tehnica de administrare a toxinei botulinice tip A la 4 pacienți cu hernii incizionale gigante. Dimensiunea medie a lăţimii defectului parietal a constituit 18,5 cm (interval 15,5-23,0 cm). Conform clasificării HPW (2016) toți pacienții au fost clasați stadiul IV: H3P1W0 (n=2), H3P1W1 (n=2). 200 Un de toxina botulinica (1,7 Un/ml) administrată în mușchii oblici abdominali (6 puncte bilateral) sub control ecoghidat. Rezultate. Complicații precoce asociate administrării botulotoxinei nu s-au înregistrat. Peste 4 săptămîni după administrarea botulotoxinei a fost constatată reducerea lățimii defectului parietal în mediu cu 6,8 cm (interval 5,5-8,5 cm). La a doua etapă a fost efectuată reconstrucția peretelui abdominal prin tehnica de separare posterioară a componentelor cu eliberarea muşchiului transvers abdominal și augmentație protetică. Complicații parietale au fost notate la 3 pacienți, perioada medie de urmărire a fost 12 luni fără recurenţă. Concluzii. Presupunem că administrarea preoperatorie a TBA este tehnică inofensivă și eficientă când este folosită în tratamentul chirurgical complex a herniilor incizionale de dimensiuni mari.Aim of study. Giant incisional hernia repair without careful preoperative prehabilitation can bring off the progressive increase of intra-abdominal pressure and cause considerable homeostasis impairment. The preoperative administration of the botulinum toxin A (BTA) to the lateral abdominal muscles facilitates muscle relaxation and reduces the risk of the abdominal compartment syndrome. Nowadays the administration of BTA is not standardized, both optimal BTA regimen and optimal dose of BTA remains to be identified. The aim is to improve the results of the large incisional hernia repair on the basis of a novel therapeutic concept of the preoperative BTA administration. Materials and methods. We used the preoperative BTA administration in 4 patients with giant ventral incisional hernias. The average width of the defect was 18.5 cm (range 15.5-23.0 cm). According to HPW classification (2016) all 4 patients were classified as stage IV: H3P1W0 (n=2), H3P1W1 (n=2). 200 Un of BTA (1.7 Un/mL) were injected in the lateral abdominal muscles bilaterally (6 points) under ultrasound guidance. Results. We did not observe any short-term adverse events after administration of BTA. 4 weeks after BTA administration the average width of the parietal defect was reduced by 6.8 cm (range 5.5-8.5 cm). All 4 patients underwent surgical repair of incisional hernia. The posterior component separation technique with transverse abdominis muscle release augmented by surgical mesh was used. We noted 3 cases of various wound complications. Patients were evaluated at a median follow up of 12 months without recurrence. Conclusions. It is possible that preoperative administration of BTA is an efficient and safe procedure when used as an adjunct to abdominal wall reconstruction for large incisional hernia