Imagistic signs of retained abdominal textile surgical meshes

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Catedra de chirurgie generală semiologie nr. 3, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Meșe chirurgicale textile (MCT) lăsate neintenționat în cavitatea abdominală rămân o problemă actuală în pofida măsurilor de precauție. Evoluția clinică a MCT se caracterizează printr-o diversitate majoră, iar diagnosticul etiologic și topic, precum și decizia către eliminarea acestora prezintă dificultăți considerabile. Scopul: Determinarea valorii a diferitelor metode paraclinice de diagnostic și identificarea semnelor imagistice specifice pentru MCT. Material și metode: Pe parcurs a 13 ani, optsprezece pacienți cu MCT au fost internați în doua clinici chirurgicale. Bărbați – 6, femei – 12, vârsta medie 36,4 ani. Timpul la reinternare după intervenție primară variaza de la 5 zile la 15 ani. Investiagții imagistice de bază au inclus radiografie abdominală (RA), ultrasonografie (USG) şi tomografie computerizată (TC). Rezultate: RA panoramică sau contrastată a fost utilizată la 4 (22,2%) pacienți cu abdomen acut sau ocluzie intestinală la internare. USG transabdominală a fost efectuată la 15 (83,3%) pacienți. Dintre acestea, numai în 8 (53,3%) cazuri investigaţie a fost parțial informativă, cu vizualizare masei bine definite, cu umbră posterioară puternică, sugestivă pentru MCT. TC a fost efectuată la 12 (66,6%) bolnavi. În toate cazurile rezultatele examenului au fost decisive pentru determinarea indicațiilor către tratament chirurgical. În 7 (58,3%) cazuri diagnosticul de MCT s-a stabilit prin evidențiere masei septate „spongiforme” cu bule de gaz în interior. În celelalte cazuri, depistările TC au fost descrise ca tumora intraabdominală (4) sau abces (1). Concluzii: MCT reținute trebuie luate în consideraţie ca un diagnostic posibil la orice pacient postoperator care prezintă semne de infecție peritoneală sau formaţiune abdominală. Datele obținute prin RA și USG sunt importante, dar nu pot fi baza pentru un diagnostic corect și decizie privind tratamentul chirurgical. Metoda de elecţie în diagnosticul de MCT este TC, care trebuie efectuată la toți pacienții cu clinică de abces sau formaţiune de volum abdominală, care au suportat laparotomie.Background: Retained textile surgical meshes (TSM) which are left unintentionally in abdominal cavity are a problem despite precaution measures. Clinical evolution of TSM is characterized by huge diversity, whereas the etiological and topical diagnosis, as well as decision for their removal presents considerable difficulties. Aim: To determine the value of different diagnostic paraclinical methods, and identifying specific imaging signs for TSM. Methods and materials: During a 13-year period eighteen patients with retained TSM were admitted in two Departments of Surgery. Males – 6, females – 12, with median age 36.4 years. Time to readmission after first surgery ranged from 5 days to 15 years. The basic imaging studies included abdominal radiography (AR), ultrasound (US), and computed tomography (CT). Results: Plain or contrasted AR was used in 4 (22.2%) patients with acute abdomen or intestinal obstruction on presentation. Transabdominal US performed in 15 (83.3%) patients. Of these, only in 8 (53.3%) cases the studies were partially informative, with well-defined mass with a strong posterior shadow, suggestive for TSM. CT performed in 12 (66.6%) patients. In all cases, results of the study were decisive for determining the indications for surgical treatment. In 7 (58.3%) cases the diagnosis of TSM was revealed by highlighting the “spongiform” septal mass with gas bubbles inside. In the remaining cases the CT results described as abdominal tumor (4) or abscess (1). Conclusion: Retained TSM should be considered as a possible diagnosis in any postoperative patient, who presents with signs of peritoneal infection or with abdominal mass. The AR and US findings are important, but cannot serve as a basis for a correct diagnosis and a decision for surgical treatment. The method of choice for diagnosis of TSM is CT, which should be performed virtually to all patients with clinical signs of abdominal abscess or mass that underwent a laparotomy

Bochdalek hernia – a rare clinical case of adult age

Catedra chirurgie generală și semiologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Hernia Bochdalek (HB) este cel mai frecvent tip de hernie diafragmală congenitală și reprezintă un defect diafragmal postero-lateral, în 85% cazuri fiind afectat hemidiafragmul stâng. Totuși, HB se întâlnește foarte rar la adulți, frecvența raportată fiind 0,17-6% dintre toate herniile diafragmale. Caz clinic. Prezentăm cazul unui pacient de 52 ani, cu un anamnestic de 2 ani și acuze la dispnee ușoară, disconfort periodic în regiunea hipocondrului stâng, fără date de traumatism toraco-abdominal în antecedente. Radiografia toracică efectuată în ortostatism nu a detectat careva date patologice. Astfel, a fost impusă efectuarea CT cu contrast i/v, care a relevat hernierea splinei, cozii pancreasului, rinichiului stîng și anselor intestinale prin hemidiafragmul stîng în mediastinul posterior, fără modificări patologice ale organelor herniate. Rezultate. Pacientul a fost operat prin abord laparotomic. Intraoperator – un defect de 7 cm al hemidiafragmului postero-lateral stîng, cu o suprafață netedă, margini bine definite, fără prezența sacului herniar, sugestiv pentru origine non-traumatică. Organele herniate fără fixare, alunecând liber în cavitatea toracică. A fost efectuată reducerea organelor în cavitatea abdominală și plastia defectului hemidiafragmal stîng cu plasă sintetică din polipropilenă 8x10 cm. Perioada postoperatorie a decurs fără particularități, pacientul fiiind externat la a 10-a zi după intervenție. Supravegherea la distanța de 3 ani nu a detectat recidiva herniei, cu remisie clinică completă și tablou imagistic normal. Concluzii. HB reprezintă o raritate printre populația adultă. Tabloul clinic este nespecific, o bună parte din pacienți fiind total asimptomatici, solicitând un înalt grad de suspiciune clinică. Rolul esențial în diagnosticarea HB îi revine CT-contrast, iar abordul chirurgical este variabil și depinde de prezența și severitatea complicațiilor, cît și de experiența chirurgului.Introduction. Bochdalek hernia (BH) is the most common type of congenital diaphragmatic hernia and represents a latero-posterior congenital defect of the diaphragm, 85% cases on the left hemidiafragm. However, BH is very rare in adults with a reported frequency of 0.17-6% among all diaphragmatic hernias. Presentation of case. We present a 52-year-old man with a 2-year history of mild dyspnea and periodic discomfort in the left hypochondrium, without history of thoraco-abdominal trauma. Upright performed chest radiography did not detect any pathological data. Contrast-enhanced CT revealed herniation of spleen, the tail of the pancreas, left kidney and intestinal loops through the left hemidiaphragm in the posterior mediastinum, without pathological changes of herniated organs. Results. The patient was operated via laparotomy approach. At operation – a smooth, well-defined, nontraumatic, 7 cm in size defect in the left mid-diaphragm was found. No hernial sac could be identified. The herniated organs were not fixed, sliding freely into the chest cavity. It was performed the reduction of herniated organs in the abdominal cavity and left hemidiaphragm defect repair using 8x10cm polypropylene synthetic mesh. Postoperative period was uneventful and the patient was discharged on the 10-th day. A 3-years followup did not detect the recurence of BH with complete clinical remission and normal imaging. Conclusions. BH is a rarity among adult population. The clinical presentation is non-specific and a lot of patients are totally asymptomatic, demanding a high degree of clinical suspicion. Contrast-enhanced CT has the essential role in the diagnosis of BH in adult age. Surgical approach is variable and depends on the presence and severity of visceral complications, as well as the experience of the surgeon

Primary retroperitoneal mucinous cystadenoma

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Chistadenomul mucinos retroperitoneal este o tumoare extrem de rară, diagnosticată doar la femei. Material şi metodă. Autorii prezintă un caz clinic de chistadenom mucinos retroperitoneal confirmat histopatologic la o pacientă de 41 ani. Tomografia computerizată a pus în evidenţă o tumoră chistică de 21×16 cm cu localizare retroperitoneală dreaptă. Rezultate. S-a practicat excizia tumorii fără alte proceduri adiţionale, iar examenul histologic a confirmat chistadenom mucinos. Examenul histologic a sugerat că tumora are origine în mezoteliul celomic cu metaplazie mucinoasă. Concluzie. Sunt prezentate particularităţile clinicopatologice, modalitatea de diagnostic, opţiunile terapeutice şi rezultatul tratamentului prin prisma cazurilor clinica publicate în literatura de specialitate.Introduction. Retroperitoneal mucinous cystadenomas are extremely rare tumors found exclusively in women. Material & methods. An additional case of retroperitoneal mucinous cystadenoma histological confirmed in a 41-year-old woman is reported herein. Computed tomography (CT) scanning showed a cystic mass, 21×16 cm in size, in the right retroperitoneal space. Results. Removal of the cystic tumor was performed without any other additional procedures, and further histological diagnosis was confirmed as primary mucinous cystadenoma of borderline type. Histological findings suggested that the tumor developed from mucinous metaplasia of the coelomic mesothelium. Conclusion. Clinicopathological features, diagnostic findings, therapeutic options and the outcome are analyzed in this paper having reviewed the cases reported in world literature

Trocar site hernia after laparoscopic gynecologic surgery, complicated by parietal (Richter) strangulation

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N.Testemițanu”, SCM nr.1, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Chirurgia laparoscopica este larg implementata în practica medicală, posedînd o siguranță demonstrată. Una din complicațiile sale specifice, deși rară, este hernia ”post- trocar” (HPT). Se disting 3 tipuri de HPT: (1) cu debut precoce – dehiscenta planurilor fasciale anterior și posterior și a peritoneului; (2) cu debut tardiv – doar dehiscenta planurilor fasciale și (3) tipul special – dehiscenta întregului perete abdominal și protruzia viscerelor. Noi prezentăm 2 cazuri de HPT după laparoscopii ginecologice, complicate cu strangularea parietală a intestinului subțire. Ambele paciente, în vîrstă de 53 si 49 de ani, au suportat chistectomie ovariană laparoscopică programată. Bolnavele au fost externate în stare satisfăcătoare, însă spre a 6-a și a 9-a zi, respectiv, a apărut durerea continuă în regiunea periombilicală pentru care au fost internate în Clinica chirurgie generală. Prezența tumefierii dolore periombilicale la examenul clinic s-a determinat doar într-un caz. Radiografia de ansamblu a abdomenului (n=2) și evaluarea pasajului baritat (n=1) au relevat semne de ocluzie intestinală. La revizia cavității peritoneale prin laparotomie medio-mediană s-a depistat strangularea parietală a ansei intestinului subtire, la cca 80 si, respectiv, 110 cm de la unghiul iliocecal. După eliberarea ansei, s-a observat defectul parietal subombilical, prin locul plasării trocarului de 10 mm (HPT tip I). Ansa intestinală a fost apreciată ca viabila în ambele cazuri. Defectul abdominal parietal a fost reparat prin suturi separate pe planurile aponeurotice și peritoneu. Operațiile au fost finisate cu drenarea cavității peritoneale. Perioada postoperatorie a decurs fără complicații. În diagnosticul diferențial al durerii abdominale în perioada precoce după operații laparoscopice trebuie să se țină cont de posibilitatea dezvoltării HPT. Defectul parietal în urma plasării trocarului de 10 mm necesită a fi suturat pe straturi în vederea prevenirii HPT cu ulterioara strangulare.Laparoscopic surgery is widely implemented in medical practice, possessing a proven safety. One of its specific complications, although rare, is trocar site hernia (TSH). There are three types of TSH: (1) early-onset type – dehiscence of the anterior and posterior fascial planes, and peritoneum; (2) late-onset type – dehiscence of fascial planes only and (3) special type – dehiscence of the whole abdominal wall with protrusion of viscera. We present two cases of TSH after gynecological laparoscopy, complicated by parietal strangulation of the small intestine. Both patients, aged 53 and 49 years, underwent elective laparoscopic ovarian cystectomy. Patients were discharged in satisfactory condition, but for the 6th and 9th days, respectively, were admitted to department of surgery due to continuous pain in the periumbilical region. Presence of swelling dolor periumbilicale mass was determined during physical examination in only one case. Abdominal x-ray (n=2) and evaluation of intestinal passage (n=1) revealed signs of intestinal obstruction. During the revision of peritoneal cavity through median laparotomy was found parietal strangulation of small intestine loop, localised at 80 cm and 110 cm, respectively, from the ileocecal angle. After releasing of the loop, subumbilical parietal defect was observed by 10-mm trocar site placement (TSH type I). Intestinal loop was assessed as viable in both cases. Parietal abdominal defect was repaired by separate sutures of the aponeurotic plan and peritoneum. The operations were finished with the peritoneal cavity drainage. Postoperative period were uneventful. In the differential diagnosis of abdominal pain after laparoscopic surgery it must be taken into account the possibility of developing of TSH. Parietal abdominal defect after placement of 10 mm trocar needs to be sutured in layers in order to prevent the further occurence of TSH and its strangulation

Primary anoplasty with implantation of vascular pedicles after emergent hemorrhoidectomy

Catedra Chirurgie Generală, USMF „N.Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere. Tromboza hemoroidală acută (THA) posedă un risc neprognozabil de evoluție spre ulcerație și/sau gangrenă, necesitind tratament de urgență. Tratamentul chirurgical al THA a fost tradițional limitat din frică eventualelor complicații postoperatorii. Scopul studiului: analiza eficacitații clinice precoce și a siguranței hemoroidectomiei urgente închise la bolnavii cu THA. Metode. Lotul cercetat a cuprins 71 pacienți; virsta medie – 42,48 ani; barbați – 53,52%. Durata de la debutul THA pîna la spitalizare – 85,48 ore (18-172). Necroza mucoasei a fost observată în 42,25% cazuri. La toți bolnavii s-a efectuat hemoroidectomia urgentă (≤24 ore de la internare) cu implantarea pediculilor vasculari și anoplastie primară. Metoda de anestezie: generală i/v – 73,23% cazuri; locală infiltrativă – 21,12% și spinală – 5,63% cazuri. Regimul de analgezie postoperatorie s-a selectat în raport cu solicitarea bolnavului. Evaluarea rezultatelor clinice s-a efectuat pe durata unei luni. Rezultate. Toate intervențiile s-au efectuat într-o sedința; numărul de hemoroizi excizați – 2,83±0,04/pacient. Durata medie a operației – 20 min (15-35). În 2,81% cazuri a fost notaăa hemoragia din locurile de punctie ale pielii perianale. La 11,26% pacienți s-a observat retenția acută tranzitorie de urină. Administrarea opioidelor (1-3 zile) a fost necesară în 60,56% cazuri. Complicații nespecifice au fost notate în 2 cazuri. Perioada de spitalizare a durat în mediu – 5,21 zile (3-11). Pe perioada de evaluare nu au fost înregistrate cazuri de deces și nici un pacient nu a necesitat reinternare. Dehiscența plagii (>1 mm) a fost observata la 8,45% bolnavi, iar strictura anală – la 7,04%, simptomatologia cedînd după dilatare. Concluzii. Hemoroidectomia urgentă cu implantarea pediculilor vasculari și anoplastie primară este eficientă și sigură, și poate fi utilizată pe larg în managementul THA, asociindu-se cu o durată scurtă de spitalizare și frecvența cumulativă redusă a complicațiilor.Introduction. Acute hemorrhoidal thrombosis (AHT) possess an unpredictable risk of progression to ulceration and/or mucosal gangrene, requiring emergency treatment. Surgical intervention for AHT has been traditionally limited by fear of possible postoperative complications. The aim of study: analysis of early clinical efficacy and safety of closed emergent hemorrhoidectomy in patients with AHT. Methods. There were 71 patients included in study; average age – 42,48 years; male – 53,52%. Duration from onset of AHT till hospitalization – 85,48 hours (18-172). Mucosal necrosis was observed in 42,25% cases. In all patients was performed emergency hemorrhoidectomy (≤24 hours from admission) with the implantation of vascular pedicles and primary anoplasty. The method of anesthesia: general i/v – 73,23% cases, local tumescent – 21,12% and spinal – 5,63% cases. Postoperative analgesia regimen was selected in relation to the patient’s request. Evaluation of clinical outcomes was made during one month. Results. All interventions were performed in one session; the number of excised piles – 2,83±0,04 per patient. The average duration of operation was 20 min (15-35). In 2,81% cases was noted hemorrhage from the perianal skin puncture sites. In 11,26% patients was observed transient acute urinary retention. The administration of opioids (1-3 days) was required in 60,56% cases. Nonspecific complications were noted in 2 cases. The hospitalization period lasted on average – 5,21 days (3-11). During the follow-up there were no deaths and no patient required readmission. Wound dehiscence (>1 mm) was observed in 8,45% patients, but anal stricture – in 7,04%, the symptoms diminished after dilation. Conclusion. Emergency hemorrhoidectomy with the implantation of vascular pedicles and primary anoplasty is effective and safe and can be widely used in the management of AHT, being associated with a shorter duration of hospitalization and reduced cumulative frequency of complications

The impact of high ligation on results of endovenous laser treatment for varicose veins of lower limbs: comparative study

Catedra chirurgie generală, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul endovenos cu laser (TEVL) reprezintă actualmente una dintre cele mai frecvent utilizate tehnici curative adresate varicelor membrelor inferioare. Necesitatea asocierii crosectomiei în cazurile respective continuă a fi un aspect controversat. Scopul studiului: Ilucidarea impactului crosectomiei asupra rezultatelor clinice la un an după TEVL. Material şi metode: A fost realizată analiza comparativă între 2 loturi convenţionale de pacienţi cu maladie varicoasă în sistemul venei safena magna, trataţi cu laser endovenos: cu crosectomie asociată (lotul “CE”; n=20) şi fără crosectomie (lotul ”non-CE”; n=20). TEVL a fost aplicat utilizînd dioda laser cu lungimea de undă de 940 nm, energia termică fiind emisă endoluminal în regim continuu, prin intermediul unei fibre “bare-tip” de 600 mkm. Accesul endovenos s-a realizat percutan ecoghidat sau prin mini-incizie în 1/3 distală a coapsei sau 1/3 proximală a gambei (”non-CE”); ori prin propulsarea retrogradă a fibrei după crosectomie prin incizie în plica inghinală (“CE”). Rezultate: Coraportul în funcţie de gen a constituit – 4/1 (F/B) pentru ambele loturi; vârsta medie a bolnavilor fiind 44,2 ani (“CE”) vs. 38,3 ani (”non-CE”). Repartizarea cazurilor în funcţie de clasa clinică (C) a clasificării CEAP: C2-C3 – 45% şi C4-C6 – 55% în lotul “CE” şi C2-C3 – 60%, C4-C6 – 40% în lotul ”non-CE”. Valoarea medie a indicelui LEED (linear endovenous energy density) a constituit 71,6±4,86 J/cm (“CE”) vs. 60,73±5,39 J/cm (”non-CE”). Totodată, recurenţa clinică a fost înregistrată doar la 1 (5%) bolnav (”non-CE”), fiind cauzată de dezvoltarea refluxului prin vena safenă accesorie anterioară a coapsei competentă preoperator. Concluzii: Datele studiului reflectă absenţa unei diferenţe semnificative între rezultatele clinice la un an după TEVL cu şi fără crosectomie. Pînă la obţinerea evidenţei ştiințifice certe asocierea de rutină a crosectomiei la TEVL al maladiei varicoase nu pare a fi justificată.Introduction: Endovenous laser treatment (EVLT) is currently one of the most commonly used minimally invasive technique addressed to varicose veins of lower limb. The necessity to add high ligation in these cases continues to be a controversial issue. The aim of study: To highlight the impact of high ligation on clinical outcomes one year after EVLT. Material and methods: We conducted a comparative analysis between two conventional groups of patients with varicose veins, refers to great saphenous vein system, treated with endovenous laser: associated with high ligation (group “HL”; n=20) and without high ligation (group “non-HL” n=20). EVLT was applied using diode laser with a wavelength of 940 nm, thermal energy being emitted endoluminally on a continuous basis through a 600 mkm bare-tip fiber. Endovenous access was achieved by percutaneous echo-guided puncture or through a small incision in the distal thigh or proximal calf (“non-HL”); or by retrograde passing of the fibre after high ligation, performed through an incision in the groin fold (“HL”). Results: The female/male ratio was 4:1 for both groups; while the average age of patients was 44.2 years (“HL”) vs. 38.3 years (“non-HL”). The distribution of cases according to clinical class (C) of the CEAP classification: C2-C3 – 45%, C4-C6 – 55% in the “HL” group and C2-C3 – 60%, C4-C6 – 40% in the “non-HL” group. The mean linear endovenous energy density (LEED) accounted 71.6±4.86 J/cm (“HL”) vs. 60.73±5.39 J/cm (“non-HL”). However, clinical recurrence was registered only in 1 (5%) patient (“non-HL”), and was caused by development of pathological reflux in previously competent anterior accessory saphenous vein of the thigh. Conclusions: Our study data reflects the absence of significant differences in clinical outcomes at one year after EVLT performed with and without high ligation. Until accumulation of reliable scientific evidence routine association of EVLT with high ligation for treating varicose veins does not seems to be justified

Laparoscopic transperitoneal retromascular (sublay) mesh repair in cure of ventral hernias: first experiences

Catedra Chirurgie nr.5, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Spitalul Clinic Militar Central, Chişinău, Republica Moldova, Al XIII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” și al III-lea Congres al Societății de Endoscopie, Chirurgie miniminvazivă și Ultrasonografie ”V.M.Guțu” din Republica MoldovaIntroducere: Poziționarea laparoscopică, retromusculară (sublay) a plasei chirurgicale. Material și metode: În clinica chirurgie Nr 5, (SCMC), în anii 2018-2019 au fost supuși curei laparoscopice pentru hernii ventrale 8 pacienți, 4 femei și 4 barbați. Vîrsta medie 25-70 ani. Pentru protezare s-a folosit plasa din polipropilen light, mai mare cu 5 cm decât defectul herniar pe toate dimensiunile. Proteza a fost amplasată retromuscular, prin abord laparoscopic transperitoneal. Fixarea plasei sa asigurat prin aplicarea agrafelor helicoidale nerezorbabile de ø 4 mm, plasate la 1cm de marginea protezei. Algometria sa efectuat cu utilizarea scalei analog vizuale (VAS). Rezultate: Defectul herniar a avut un diametru median de 3,7 cm. La toți pacienți defectul herniar a fost suturat prin aplicarea suturii intracorporale. Din particularități intraoperatorii se menționează: reducerea conținutului sacului herniar, adezioliză, controlul hemoragiei din adeziuni și decolarea peritoneului și tunicii retromusculare prin incizie longitudinală. Durata medie a intervențiilor a fost de 45 min (35-65 min). În perioada postoperatorie complicații nu au fost semnalate. Sindromul dolor postoperator a fost minim (VAS 1 – 3), complicații parietale absente. Durata mediana de spitalizăre 3,1 zile. În perioada postoperatorie la distanța nu s-au constatat dureri și neuropatii, dereglări de tranzit intestinal, recidive herniare. Concluzii: Cura laparoscopică intraperitoneală retromusculară (sublay) a herniilor ventrale cu aplicarea protezei din polipropilen este o metodă sigură și miniminvazivă, cu costuri reduse la consumabile. Amplasarea retromusculară a plasei exclude aderențele parietoviscerale și complicațiile parietale, asigurând reintegrarea socio-profesională rapidă. Avantajele expuse argumentează perspectivele utilizării tehnicii laparoscopice retromusculare în cura herniilor ventrale.Introduction: Transperitoneal retromuscular sublay positioning of a surgical mesh. Materials and methods: Within period of 2018-2019, 8 retromuscular hernia repairs have been performed on the group of 8 patients diagnosed with ventral hernias, 4 male and 4 female. The overall age was 47,2 years (range 25 - 70). Polypropylene mesh has been utilized for repair. The mesh overlaped the defect with 5 cm. The fixation technique was ensured by applying ø 4 mm non-resorbable spiral tacks plaid up to 1cm from the edge of the prosthetic mesh. Algometry was performed using visual analog scale (VAS). Results: The mean diameter of the hernia defect was 3.7 cm. In all cases the hernia defect has been closed by applying intracorporeal suture. The intraoperative features were: reduction the hernia sac content, removal of adhesions, control of the bleeding with peritoneum and posterior rectus are opened by a longitudinal incision. The mean time of operations was 45 min. In postoperative period there no reported complications. In the distance postoperative period were not found pain and local neuropathy, bowel disorders, hernia recurrences. Conclusions: Laparoscopic transperitoneal retromuscular hernia repair is a safe and minimally-invasive procedure with low cost of consumables. Retromuscular location of the prosthesis exclude the risk of the parietovisceral adhesions and complications ensuring quick socio-professional reintegration. The exposed advantages argument the use of transperitoneal retromuscular procedure in the ventral hernia repair

Gastric bleeding due to Dieulafoy’s lesion, successfully treated by endoscopic hemoclipping

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Secția Endoscopie, Institutul de Medicină Urgentă, Chişinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Leziunea Dieulafoy este o malformaţie arterială rară care se poate complica ci hemoragie gastrointestinală masivă. Cel mai frecvent leziunea este localizată în porţiunea proximală a stomacului. Material şi metodă. Prezentăm cazul clinic al unui pacient de 59 ani, care a fost internat pentru hematemeză masivă. Endoscopia digestivă a pus în evidenţă o leziune Dieulafoy cu hemoragie în jet, localizată în porţiunea proximală a stomacului. Hemostaza a fost obţinută prin clipare endoscopică, fără recidiva hemoragiei. Examenul endoscopic la 3 zile a demonstrat detaşarea hemoclipselor şi dispariţia arterei protruzive. Rezultate. Pacientul a fost externat la 4 zile de la internare în stare bună. Timp de 12 luni nu au fost observate date de recidivă a hemoragiei. Concluzie. Cliparea endoscopică este o alternativă în tratamentul leziunilor Dieulafoy complicate cu hemoragie.Introduction. Dieulafoy’s lesion is a rare arterial malformation, which may produce massive gastrointestinal hemorrhage. Most commonly, the lesion occurs in the proximal part of the stomach. Material & methods. We present the case report of a 59-year-old man who was admitted to our emergency unit with massive haematemesis. Urgent endoscopic examination revealed a Dieulafoy’s lesion with spurting bleeding, which was located in the proximal part of the stomach. Bleeding was successfully stopped by endoscopic hemoclipping without any further recurrence. Follow-up endoscopy performed 3 days later showed that the hemoclips became detached, and the protruding artery disappeared.Results. The patient was discharged 4 days after primary endoscopic procedure without any complications. There was no recurrence of the bleeding during the 12 months of observation. Conclusion. Thus, we found that hemoclipping represents an alternative method of achieving endoscopic hemostasis in Dieulafoy’s lesions

Acute appendicitis during pregnancy

Catedra chirurgie generală, USMF „N.Testemițanu”, Chișinău, Moldova, Spitalul Clinic Municipal nr.1, Chișinău, Moldova, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Apendicita acută (AA) este cea mai frecventă boală neobstetricală, care necesită tratament chirurgical în timpul sarcinii. Totodată, manifestările clinice ale AA la gravide sunt foarte atipice și diverse, ceea ce duce pretutindeni la întîrzierea diagnosticului și a intervenției chirurgicale. Material și metode: În perioada 2006- 2011 în Clinica chirurgie generală cu suspectie sporită la AA au necesitat spitalizare 88 gravide. Vîrsta pacientelor a constituit în medie 24,9 ani (de la 18 la 37 ani). În primul trimestru al sarcinii au fost internate 12 (13,6%) femei, în al doilea - 62 (70,5%) și în al treilea - 14 (15,9%). Diagnosticul de AA la gravide a fost bazat pe datele examenului clinic, rezultatele testelor de laborator, ecografiei transabdominale și ale monitorizării obstetricale. Rezultate: Decizia în favoarea intervenției chirurgicale a fost luată în 65 (73,9%) cazuri. Dovezi histologice ale inflamației acute a apendicelui (apendicita catarala, flegmonoasă sau gangrenoasă) au fost obținute în 59 (90,7%) din cele 65 cazuri operate. Semne diagnostice veridice în studiul de față au fost: voma, contractura musculară, iritarea peritoneală, precum și rezultatele scanării ultrasonore. Complicații chirurgicale s-au dezvoltat în 5 (7,7%) cazuri, cele obstetricale - în 20 (22,7%). Concluzii: Modificările anatomice cauzate de uterul gravid, manifestările normale ale sarcinii, răspunsul inflamator fiziologic - sunt factorii care complică esențial diagnosticul de AA în timpul sarcinii. Rata apendicectomiilor negative constituie aproximativ 10% și reflectă dificultățile diagnostice deosebite.Background: Acute appendicitis (AA) is the most common non-obstetrical disease, which requires surgical treatment during pregnancy. However, the clinical manifestations of AA in pregnant women are very atypical and diverse, leading to delayed diagnosis and surgery. Material and methods: In the period 2006-2011 in Department of General Surgery were hospitalized 88 pregnant women for strong suspicion of AA. The average age of patients was 24.9 years (18 to 37 years). In the first trimester of pregnancy were admitted 12 (13.6%) women, in the second - 62 (70.5%), and in the third - 14 (15.9%). The diagnosis of AA in pregnant patients was based on physical examination data, laboratory tests, transabdominal ultrasound, and obstetrical monitoring. Results: A decision to perform the surgery was made in 65 (73.9%) of cases. Histological evidence of acute appendiceal inflammation (catarrhal, phlegmonous, or gangrenous) were obtained in 59 (90.7%) from the 65 operated cases. The most accurate diagnostic signs in the present study were: vomiting, muscular tenderness, peritoneal irritation, and the results of ultrasound scanning. Surgical complications developed in 5 (7.7%) cases, the obstetrical - in 20 (22.7%). Conclusions: Anatomical changes caused by the gravid uterus, normal manifestations of pregnancy, physiological inflammatory response are the main factors, which complicate the diagnosis of AA during pregnancy. Rate of negative appendectomies constitutes about 10% and reflects the specific diagnostic difficulties

The results of varicose veins treatment using the endovenous laser combined with crossectomy and miniflebectomy

USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Flebologia suportă în ultimii ani modificări esenţiale în modalitatea de abordare a bolii varicoase datorită progresului tehnico-ştiinţific, rezultatele tratamentului urmând să fie studiate şi analizate în continuare. Material şi metode: În lotul de studiu au fost incluşi 235 pacienţi cu boală varicoasă a membrelor inferioare, clasa clinică C3-6 CEAP. În toate cazurile s-a efectuat crosectomia prin incizie la nivelul plicii inghinale, obliterarea cu laser 980 nm a venei safene mari (VSM) şi miniflebectomia venelor tributare VSM prin tehnica Muller. Rezultate: Toate intervenţiile au fost finalizate cu succes. Media de spitalizare a constituit 24 ore. În 9 cazuri a fost diagnosticată flebita aseptică a VSM, în 7 – au survenit dereglări de sensibilitate a tegumentelor în treimea inferioară a gambei. În 1 caz s-a dezvoltat un hematom în regiunea inghinală, care a necesitat reintervenţie. În perioada tardivă până la 4 ani după operaţie s-au adresat cu diferit grad de recidiva – 6 pacienţi. Concluzii: Obliterarea endovenoasă cu laser în combinaţie cu crosectomie şi miniflebectomie este o metodă sigură, miniminvazivă, având un grad redus de recidive.Introduction: In the last few years, phlebology supports essential changes in the approach of varicose disease, due to technical and scientific progress. The treatment results will be studied and analyzed further. Material and methods: In the study group were included 235 patients with lower limb varicose veins, clinical class C3-6 CEAP. In all cases, the crossectomy via incision in the inguinal crease, obliteration of great saphenous vein (GSV) with a 980 nm laser and miniphlebectomy of tributary veins of GSV using Muller’s technique were performed. Results: All interventions were completed successfully. Average hospital stay was 24 hours. In 9 cases there was diagnosed an aseptic phlebitis of GSV, in 7 cases occurred skin sensitivity disorders in the lower third of the calf. In 1 case there was developed a hematoma in inguinal region, which required reoperation. In the late period, up to 4 years, 6 patients addressed with varying degree of recurrence. Conclusions: Endovenous laser obliteration, combined with crossectomy and miniphlebectomy is a safe and minimally invasive method, having a low recurrence rate