Sincopa la adulţi:Terminologie, clasificare, strategie diagnostică

Sincopa este un sindrom clinic frecvent întâlnit în spectrul larg al condiţiilor clinice ce cauzează pierderea tranzitorie de conştienţă. În majoritatea cazurilor, sincopa este rezultatul reducerii temporare a perfuziei cerebrale, reprezentând o consecinţă a unei hipotensiuni sistemice tranzitorii. Sunt prezentate clasifi carea şi mecanismele de producere a sincopelor. La majoritatea pacienţilor, sincopa este relativ benignă. Într-un grup mic de pacienţi (în primul rând, cei cu patologie structurală cardiacă), sincopa indică la o maladie severă şi un pronostic alarmant. Diferenţierea acestor două grupuri, aprecierea genezei simptomaticii pacientului, pronosticului şi iniţierea tratamentului efectiv sunt obiectivele principale ale managementului stărilor sincopale. Anamnesticul minuţios, examenul fi zic multilateral, folosirea raţională a testelor diagnostice ajută la stabilirea diagnosticului corect şi asigură succesul tratamentului

Cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept, evaluare diagnostică şi tratament

Cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept (CAVD) este o formă rară de cardiomiopatie cu determinism predominant genetic, caracterizată prin pierderea progresivă a masei miocitare şi înlocuirea acesteia cu ţesut fi broadipos ce determină disfuncţie ventriculară, aritmii ventriculare şi moarte subită. Deşi este o afecţiune mai puţin frecventă, însă, riscul sporit de moarte subită la persoane fără manifestare clinică sau chiar fără modifi care structurală ventriculară, impune depistarea activă a acesteia

Should we increase betablocker after cardiac resynchronization therapy: the results of the caribe-hf study (cardiac resynchronization in combination with betablocker treatment in advanced chronic heart failure)

Cardiac resynchronization therapy (CRT), combined with optimal medical therapy (OMT), is an established treatment for patients with advanced chronic heart failure (ACHF). In ACHF, carvedilol at the dose used in clinical trials reduces morbidity and mortality. However, patients often cannot tolerate the drug at the targeted dosage. Aim of the CARIBE-HF prospective observational study was to investigate the role of CRT in the implementation of carvedilol therapy in patients with ACHF. Methods: One hundred and 6 patients (aged 65±12 [mean±sd] years) with ACHF were enrolled and treated with OMT, in which carvedilol was titrated up to the maximal dose (phase 1). Subsequently, patients with left ventricular (LV) ejection fraction < 35%, NYHA class III-IV and QRS interval ≥ 120 msec were assigned to CRT. Both CRT and NO-CRT patients underwent long-term follow-up till 7 years (1193,98±924 days), while efforts to up-titrate the carvedilol dose were continued during the second phase (471±310 days). Phase 1 was completed by 84 patients (79%), and 15 (18%) underwent CRT. The mean carvedilol dose in the CRT group was 19.0±17.8 mg, against 32.7±19.1 mg in the remaining 69 patients (p=0.018). At the end of phase 2, CRT patients presented a significantly greater variation of increasing in the carvedilol dose than NO-CRT patients ( 20.0±19.8 mg vs –0.3±20.5 mg; p=0.015), a greater NYHA class reduction (-0.8±0.6 vs -0.2±0.7; p=0.011), and a greater increase in LV ejection fraction ( 10.8±9 vs 3.1±6.1; p=0.018). In conclusion, the data from the CARIBE study suggest that, in ACHF, CRT may be effective in enabling the target dose of carvedilol to be reached. The significant improvement seen in LV function was probably due to a synergistic effect of CRT and carvedilol. During the extended follow-up (mean 1193,98±924 days) the mean dosage of carvedilol in CRT group was significantly higher (

Lo screening della disfunzione ventricolare sinistra sistolica asintomatica in un campione di popolazione ad alto rischio cardiovascolare in Lombardia: lo studio DAVID-Berg

Background. Prevalence of asymptomatic left ventricular systolic dysfunction (ALVSD) increases with age and cardiovascular (CV) risk exposure. Early diagnosis and treatment allow reducing heart failure and fatal and non-fatal event rates. Data on ALVSD prevalence in Italy are still scarce and ALVSD remains commonly under-diagnosed in primary care, where diagnostic facilities are limited. Among subjects at high CV risk in primary care, we assessed the prevalence of ALVSD and the relative predictive value of N-terminal pro-brain natriuretic peptide (NT-proBNP) and the Framingham Heart Failure Risk Score (FHFRS). Conclusions. In subjects at high CV risk in primary care, prevalence of ALVSD is 5.3%; for diagnosis NT-proBNP adds predictive value to the FHFRS and is equivalent to the combination of FHFRS and ECG. Because of its practical advantages, NT-proBNP might be routinely used for ALVSD screening in primary care

Bolile aortei: protocol clinic naţional PCN-242

IMSP Institutul de Cardiologie, Departamentul Cardiochirurgie ISMP SCRAcest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS RM), constituit din colaboratorii IMSP Institutul de Cardiologie în colaborare cu IMSP Spitalul Clinic Republican. Protocolul clinic naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind bolile aortice (ESC, 2014) şi poate servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale (extras din protocolul naţional aferent pentru instituţia dată, fără schimbarea structurii, numerotaţiei capitolelor, tabelelor, figurilor, casetelor etc.), în baza posibilităţilor reale ale fiecărei instituţii în anul curent. La recomandarea Ministerului Sănătăţii pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Cardiomiopatia hipertrofică: protocol clinic naţional PCN-248

IMSP Institutul de Cardiologie, IMSP Spitalul Clinic RepublicanAcest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, constituit din colaboratorii IMSP Institutul de Cardiologie, în conformitate cu ghidul Societății Europene de Cardiologie “Cardiomiopatia hipetrofică” şi poate servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale, în baza posibilităţilor reale ale fiecărei instituţii, în anul curent. La recomandarea Ministerului Sănătăţii pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Sindromul coronarian acut şi Infarctul miocardic acut: protocol clinic naţional PCN-81

IMSP Institutul de CardiologieAcest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova constituit din colaboratorii IMSP Institutul de Cardiologie. Protocolul clinic naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind sindromul coronarian acut și infarctul miocardic şi poate servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale (extras din protocolul naţional aferent pentru instituţia dată, fără schimbarea structurii, numerotaţiei capitolelor, tabelelor, figurilor, casetelor etc.), în baza posibilităţilor reale ale fiecărei instituţii în anul curent. La recomandarea Ministerului Sănătăţii pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional

Thorium Removal, Recovery and Recycling: A Membrane Challenge for Urban Mining

Although only a slightly radioactive element, thorium is considered extremely toxic because its various species, which reach the environment, can constitute an important problem for the health of the population. The present paper aims to expand the possibilities of using membrane processes in the removal, recovery and recycling of thorium from industrial residues reaching municipal waste-processing platforms. The paper includes a short introduction on the interest shown in this element, a weak radioactive metal, followed by highlighting some common (domestic) uses. In a distinct but concise section, the bio-medical impact of thorium is presented. The classic technologies for obtaining thorium are concentrated in a single schema, and the speciation of thorium is presented with an emphasis on the formation of hydroxo-complexes and complexes with common organic reagents. The determination of thorium is highlighted on the basis of its radioactivity, but especially through methods that call for extraction followed by an established electrochemical, spectral or chromatographic method. Membrane processes are presented based on the electrochemical potential difference, including barro-membrane processes, electrodialysis, liquid membranes and hybrid processes. A separate sub-chapter is devoted to proposals and recommendations for the use of membranes in order to achieve some progress in urban mining for the valorization of thorium