Our debut in splenectomiei laparoscopic technique in blood diseases

Catedra Hematologie şi Oncologie a USMF „N.Testemiţanu”, Laboratorul Gastropulmonologie al IMSP Institutul OncologicOur study is a analyse of 6 haematological patients operated in the IOM of gastrology department with haematological diseases. Of the 6 patients, the 2 were with autoimmune thrombocytopenia (one of them with Fischer – Evans syndrome), the 2 patients with aplastic anemia, the one with hereditary hemolytic anemia microsferocitara (Minkowsky – Chauffard) and the one patient with non-Hodgkin lymphoma with spleen demage. In two cases conversion to the past. If autoimmune thrombocytopenia were positive immediate results with recovery the number of platelets aven intraoperatively but in early days after operation, was recorded the thrombocytosis within limits 700 – 1.000.000x109/l. The one patient with aplastic anemia dieded within 24 hours in the hemorrhagic shock result. Studiul nostru constituie analiza celor 6 bolnavi hematologici operaţi în secţia gastrologie a IOM pe motive de patologii hematologice. Dintre cei 6 bolnavi, 2 au fost cu trombocitopenie autoimună (unul dintre ei cu sindrom Fischer – Evans), 2 bolnavi cu anemie aplastică, un bolnav cu anemie hemolitică microsferocitară (Minkowsky – Chauffard) şi o bolnavă cu limfom non-Hodgkin cu afectarea splinei. În două cazuri la început de implementare a metodei s-a trecut la conversie. În cazul trombocitopeniilor autoimune rezultatele imediate au fost pozitive cu restabilirea numărului de trombocite chiar intraoperator, iar în primele zile după operaţie s-a înregistrat trombocitoze în limitele 700 – 1.000.000x109/l. Un bolnav cu anemie aplastică a decedat în rezultatul şocului hemoragic în primele 24 ore

Tactica în diagnosticul şi tratamentul bolnavilor cu icter mecanic, cauzat de cancerul cefalopancreatic

Diagnosticul relativ timpuriu până la apariţia icterului mai frecvent este o cazuistică decât o procedură de rutină, cu toată perfecţionarea metodelor de diagnostic în ultimele decenii. Obstrucţiile biliare distale maligne afectează 8-10 persoane la 100000 populaţie europeană, din care în 75% cauza obstrucţiei este cancerul cefalopancreactic. Apariţia icterului impune bolnavul să se adreseze după ajutor medical. Diagnosticul diferenţial, la prima etapă, presupune stabilirea caracterului icterului, la a II-a etapă se prevede stabilirea cauzei icterului. Scopul lucrării a constat în aprecierea tacticii de diagnostic la bolnavii cu icter mecanic cu suspiciune la cancer cefalopancreatic şi în elaborarea algoritmului de tratament chirurgical. S-au analizat datele explorării clinice şi paraclinice la 52 de bolnavi cu icter mecanic, spitalizaţi în secţia gastrologie a Institutului Oncologic în anii 2005-2006. A fost apreciat rolul metodelor de diagnostic şi efi cacitatea lor. S-a elaborat tactica tratamentului preoperator de corijare a metabolismului dereglat. S-au analizat rezultatele nemijlocite ale tratamentului chirurgical. Problema tumorii obstructive a pancreasului complicate cu icter mecanic prezintă actualitate în oncologia contemporană atât prin aspectul complicat al diagnosticului, cât şi prin difi cultăţile tratamentului [1,2]

Oxygenotherapy in patients with chronic obstructive pulmonary disease

Catedra Anesteziologie şi reanimatologie N1 “V.Ghereg”, USMF “Nicolae Testemiţanu”Managing oxygen appropriately in patients with chronic obstructive pulmonary disease is challenging as patients can be harmed by too much or too little oxygen. In the article is presented a clinical case of a patient with chronic obstructive pulmonary disease who had an unfavorable evolution during the postoperative period due to administration of high concentration of oxygen which led to respiratory acidosis and hemodynamic instability. Oxigenoterapia la pacienţii cu bronhopneumopatie obstructivă cronică prezintă anumite provocări deoarece starea pacienţilor se poate agrava dramatic atât la administrara oxigenului cu concentraţie scăzută cât şi la administrarea oxigenului cu concentraţii mari. În articol este prezentat cazul unei paciente cu bronhopneumopatie obstructivă cronică care a avut o evoluţie nefavorabilă în perioada postoperatorie, motivul fiind administrarea oxigenului în concentraţii mari care a condus la hipercapnie şi acidoză respiratorie cu dereglări de cunoştinţă şi instabilitate hemodinamică

Datele comparative în semiologia cancerului hepatic primar şi ciroză

Studiul prezintă simptologia comparativă a cancerului hepatic primar şi al cirozei. S-a apreciat importanţa a diferitor metode de diagnostic

The predisposing factors in the evolution of postoperative pancreatitis in gastric cancer

USMF „Nicolae Testemiţanu” catedra Hematologie şi Oncologie IMSP Institutul Oncologic, laboratorul gastropulmonologieOur study group consists of 75 patients with gastric cancer which were treated radically during the years 2010-2013. There were analysed the following indices: age, sex, chronic deseases (chronic pancreatitis, chronic cholecystitis), the presence of abdominal adherence process, level of spreading in the pancreas, the results of postoperative acute pancreatitis (POAP). As a result we obtained the following data: the most affected ages vary between 51-60 years. In 74.6% of cases (56 patients) were detected chronic pathologies. All six cases of chronic pancreatitis have evolved POAP to 100%. Cases with chronic cholecisto-pancreatitis were complicated by POAP in 50% (17). POAP incidence is higher in abdominal adhesive processes (21cases) constitute 42.85% (9 cases). Invasion of the pancreas was found in 20 patients, and the incidence of POAP în this group was 75% (15 patients).Grupul nostru de studiu este constituit din 75 de pacienţi cu cancer gastric trataţi radical pe parcursul anilor 2010-2013. Au fost analizaţi următorii indici: patologiile cronice (pancreatita cronică, colecistita cronică); prezenţa procesului aderenţial intraabdominal; gradul de implicare patologică a pancreasului (aderare, sau invazia tumorii gastrice în pancreas), rezultatele prin manifestarea pancreatitei acute postoperatorii (PAPO). În rezultat am constatat următoarele date: vârsta predilect afectată variază între 51-60 ani. În 74,6% cazuri (56 pacienţi) au fost depistate patologiile cronice. Toate cazurile (6) cu pancreatită cronică au evoluat cu PAPO. Cazurile cu colecisto-pancreatită cronică în anamneză s-au complicat cu PAPO în 50% (17). Incidenţa PAPO este înaltă în procesele aderenţiale intraabdominale şi constituie 42,85% (9 din 21cazuri). Invazia în pancreas s-a constatat la 20 de pacienţi, iar incidenţa PAPO în acest grup a constituit 75% (15 pacienţi)

Tipul intestinal şi tipul difuz de cancer gastric: particularităţile clinice şi histopatologice

Studiul efectuat se bazează pe analiza datelor clinice şi paraclinice la bolnavii cu tipul intestinal şi difuz de cancer gastric: aprecierea rolului modifi cărilor epiteliului glandular în procesul cancerizări maladiilor gastrice cronice. Scopul lucrării a constatat în studierea unor mecanisme de patogenie a cancerizării proceselor gastrice cronice pentru elaborarea criteriilor constituirii grupului de risc înalt în dezvoltarea tipului intestinal de cancer gastric. S-a studiat starea mucoasei gastrice adiacente tumorii. Cercetarea efectuată a denotat prin analiza retrospectivă rolul contaminării de H.p. în procesul dezvoltării tipului intestinal de cancer gastric. Nivelul înalt al depistării anticorpilor la H.p. (83,2%) la bolnavii de cancer gastric demonstrează contaminarea antecedent şi rolul H.p. în cancerizarea proceselor gastrice cronice. De aceea contaminarea de H.p. la bolnavii cu procesele gastrice cronice necesită a fi considerată ca unul din factorii de risc înalt în dezvoltarea tipului intestinal de cancer gastric. Studierea histopatologică a mucoasei gastrice adiacente tumorii în piese înlăturate la bolnavii de cancer gastric a dovedit că procesul s-a dezvoltat pe fondul unor modifi cări ale epiteliului glandular de tip metaplazic sau displazic. De aceea modificările metaplazice şi displazice ale mucoasei gastrice la bolnavii cu procesele gastrice cronice se consideră criteriul riscului înalt în dezvoltarea tipului intestinal de cancer gastric. S-au defi nitivat criterii în constituirea grupului de risc înalt dezvoltării tipului intestinal de cancer gastric

Estimation of the immediate and distant results after radical surgerios in gastric cancer with pylorostenosis dependent on the stage of the tumoral process

Catedra Hematologie şi Oncologie a USMF „N.Testemiţanu”, Laboratorul Gastropulmonologie al IMSP Institutul OncologicThe research on 113 patients with gastric cancer with pilorostenosis after a radical surgery the index of survival immediate and distant dependent on the stage of the tumoral process. Regardless the stage of the tumoral process, majority patients - 89% survival from some month until 5 years. Though 24 patients survival 5 – 10 years and after even the 10 years. Too, majority patients which survival 5 and more years the included T1-2-3N0M0 stage. T1-2N0M0 stage registred on 14 patients, but T3N0-2M0 stage – 10 patients. Thus, distance survival after 5 years dependent by stage of the tumoral process. Other on 24 patients of survival after 5 years included in T1-2-3N0-2M0 stage. Never patient with T4N0-2M0 stage doesn't survival after 5 years. Pe un lot de 113 bolnavi de cancer gastric cu pilorostenoză operaţi radical s-a evaluat supravieţuirea imediată şi la distanţă în conformitate cu stadiul procesului tumoral. Indiferent de stadiul procesului tumoral, majoritatea bolnavilor – 89% au supravieţuit de la câteva luni până la 5 ani. Cu toate acestea 24 de bolnavi au supravieţuit 5-10 şi chiar peste 10 ani. De asemenea, se confirmă faptul că majoritatea bolnavilor, care au supravieţuit 5 şi mai mulţi ani s-au încadrat în stadiile T1-2-3N0M0. Stadiul T1-2N0M0 s-a înregistrat la 14 bolnavi, iar stadiul T3N0-2M0 – la 10 bolnavi. Astfel s-a constatat că supravieţuirea la distanţă peste 5 ani corelează în mod direct cu stadiul procesului tumoral. Cei 24 bolnavi ce au supravieţuit peste 5 ani s-au încadrat în stadiile T1-2-3N0-2M0. Nici un bolnav cu stadiul T4N0-2M0 nu a supravieţuit peste 5 ani. Astfel, putem încheia că bolnavilor de cancer gastric chiar şi în cazurile complicaţiilor de tip pilorostenoze le putem oferi o şansă la supravieţuirea de 5 şi mai mulţi ani

Rezultatele imediate şi la distanţă în tratamentul chirurgical radical al bolnavilor de cancer gastric

Cancerul gastric prezintă o problemă complicată în sănătatea publică. În pofi da diminuării morbidităţii prin cancerul gastric în ultimele decenii, indicele letalităţii rămâne destul de înalt. Mortalitatea prin cancer gastric ocupă locul II în structura mortalităţii oncologice. Intervenţia chirurgicală este elementul principal în tratamentul radical al bolnavilor de cancer gastric. Scopul lucrării a constat în analiza rezultatelor imediate şi la distanţă ale tratamentului radical chirurgical în dependenţă de volumul intervenţiei chirurgicale. S-au analizat datele referitor la 585 bolnavi cu cancer gastric, operaţi radical la IMSP Institutul Oncologic în anii 2009 – 2014. Bolnavii au fost divizaţi în 2 loturi în dependenţă de caracterul intervenţiei chirurgicale: lotul I constituit din 376 bolnavi cu intervenţii chirurgicale tipice şi lotul II – din 209 de bolnavi cu intervenţii chirurgicale lărgite şi combinate. Loturile au fost comparabile după sex şi vârstă. Au fost înregistrate complicaţii postoperatorii în 11 (2,9%) şi 19 (9,1%) cazuri respectiv (

Rezultatele imediate şi la distanţă ale bolnavilor operaţi radical de cancer gastric cu pilorostenoză

Pe un lot de 113 bolnavi de cancer gastric cu pilorostenoză operaţi radical s-a evaluat supravieţuirea imediată şi la distanţă în conformitate cu stadiul şi volumul intervenţiei chirurgicale (gastrectomie, rezecţie gastrică subtotală radicală), cu rezultatele tratamentului combinat (chirurgical chimioterapic), forma histologică şi gradul de diferenţiere a procesului tumoral. Astfel, s-a constatat că supravieţuirea la distanţă (peste 5 ani) corelează în mod direct cu stadiul procesului tumoral. Cei 24 de bolnavi ce au supravieţuit peste 5 ani s-au încadrat în stadiile T1-2-3N0-2M0. Nici un bolnav cu stadiul T4N0-2M0 nu a supravieţuit peste 5 ani. La fel s-a înregistrat o supravieţuire mai bună şi în conformitate cu forma histologică şi, în special, cu gradul de diferenţiere a tumorii. Din cei 24 de bolnavi, care au supravieţuit peste 5 ani, 22 s-au încadrat în gradul înalt sau moderat de diferenţiere. Doar 2 bolnavi (unul nediferenţiat şi cel de al 2-lea – în „inel cu pecete”) au supravieţuit peste 5 ani. Formele histologice cu un nivel înalt de diferenţiere, îndeosebi, adenocarcinomul înalt diferenţiat, oferă o rată medie de supravieţuire de 5 ani, mult mai mare comparativ cu restul formelor histologice