The first rays joint fractures and treatment modalities

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Incidenţa crescută a traumatismelor mâinii ocupa primul loc in traumatismele corpului uman. Aceasta stimulează în permanenţă ingeniozitatea chirurgilor în a găsi noi metode reconstructive tot mai performante. Deși, ei se confruntă pe de o parte, cu anatomia complexă a mâinii, iar pe de altă parte cu obligativitatea de a păstra integritatea sistemului nervos, vascular şi tendinos totuși, este reala posibilitatea unei reconstrucţii complexe cu ţesuturi similare fără a crea defecte secundare importante.Scopul. Eșalonarea incidenței lezionale a policelui în complexul de traumatisme ale mâinii si separarea itimilor depistați în funcție de suprafață și pe nivele razei digitale. Material si metode. În lucrare am inclus un lot de 460 de pacienți pe perioada anului 2015. Limitele de vârsta au fost între 19-70 ani, divizați pe categorii a câte 10 ani. Repartizarea pe sexe dintre cei 79 de pacienți cu traumatisme a policelui a constituit: 69 (87.34%) bărbați si 10 (12.66%) femei. Frecvența traumatismelor înregistrate la membrul stâng 40 (50.34%) a fost mai mare decât la membrul drept 39 (49.67%). 79 (17.17%) pacienți din lotul total au suferit traumatisme ale policelui, dintre care: separat al policelui 46 (58.22%) și în complex cu alte degete 33 (41.78%). În traumatismele policelui pe segmente au fost incluși pacienții tratați in staționar. Falanga proximală s-a dovedit a fi cel mai des traumată 39 (49.36%) de cazuri, apoi urmează falanga distală 37 (46.83%) de cazuri și doar în 3 (3.79%) cazuri au avut de suferit ambele falange. Rezultate. Incidența traumatismului policelui separat se întâlnesc la 46(58.22%) de pacienți și in complex cu alte degete la 33 (41.78%) de pacienți. Ceia ce constituie din ansamblu de traumatisme ale mâinii 17.17%. Prelucrarea materialului obținut denota prevalenta incidentei pentru falanga distală a policelui dar nu si ca gravitate care se manifesta mai accentuat pe măsura avansării spre baza lui. Aceasta a dictat managementul tratamentului si complexitatea intervențiilor chirurgicale efectuate. Concluzie. Leziunile policelui in complexul traumatismelor mâinii se întâlnesc mai des ca fiind un traumatism separat decât in asociere cu celelalte degete ale mâinii, prevalând la bărbați, iar membrul superior stâng fiind afectat intr-o incidenta ușor mai sporită.Introduction. The increased incidence of hand trauma injuries ranks first in the human body. This continually stimulates surgeons ingenuity to find new performant ways in reconstructive methods. Although, they are facing, on the one hand, with complex hand’s anatomy complex and, on the other hand, with the obligation to preserve the integrity of the nervous, vascular and tendon system, however, it is real the possibility of a complex reconstruction with similar tissues without creating significant defects. Purpose. Distribution of thumb’s lesional incidence in hand’s trauma complex and items separation detected depending on the surface and levels of digital beam. Material and methods. In this paper we included a group of 460 patients treated during the 2015 year. The age limits were between 19-70 years, divided into categories of 10 years. The sex ratio of the 79 patients with thumb injury was: 69 (87.34%) men and 10 (12.66%) women. Frequency of trauma registered in left member - 40 (50.34%), was higher than in the right one - 39 (49.67%). 79 (17.17%) patients from total group have suffered thumb’s trauma, including: separate thumb - 46 (58.22%) and in complex with other fingers - 33 (41.78%). In thumb’s trauma, according to segments, were included patients treated in hospital. Proximal phalanx was found to be most traumatized - 39 (49.36%) cases, followed by the distal phalanx - 37 (46.83%) cases and only in 3 (3.79%) cases have suffered both phalanges. Results. Incidents of separate thumb’s trauma are met at 46 (58.22%) patients and in complex with other fingers in 33 (41.78%) patients, which constitutes in the ensemble of hand’s trauma 17.17%. Processing of obtained material denotes prevalence of incidence of thumb’s distal phalanx, but not the severity that manifests more pronounced as it progresses toward its base. This dictated the treatment’s management and complexity of performed surgery. Conclusion. Thumb’s injuries in complex of hand’s trauma are more often met as a separate trauma than in association with other fingers of the hand, with prevalence in men, and left upper limb is affected with a slightly increased incidence

Thermometry need in monitoring flaps

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Complicațiile evidențiate în perioada post-operatorie rămân a fi una din problemele actuale ale chirurgiei reconstructive, acestea având o incidență relativ mărită (5-17%). Scopul. Evaluarea valorii diagnostice a termometriei locale a lambourilor în depistarea precoce a complicațiilor. Material și metode. Lotul de studiu a constituit 36 de pacienți, tratați în perioada 2014-2115 în cadrul IMU,repartizarea fiind: femei - 10 (27,8%), bărbați - 26 (72,2%). Limitele de vârstă - 16-70 ani, vârsta medie fiind de 44,7 ani. Termometria s-a efectuat cu un termometru electronic cu precizie de 0,1 0C, datele fiind înregistrate sub forma de curbe termice. Valorile termice ale zonelor receptoare au fost considerate valori de referință cu care s-au comparat valorile termice ale lambourilor. Durata de monitorizare: din 1 zi postoperator până la 1 an, cu interval de 2-3 luni. Datele obținute au fost prelucrate statistic prin metoda “regresiei pas cu pas” cu coeficienți veridici. Rezultate. În lotul de studiu au fost lambouri insulare 30 (83,3%) cazuri, libere – 6 (16,7%) cazuri. În perioada postoperatorie diferențele termometrice ZR/ZD > 2 0C au fost evidențiate în 6 (16,7%) cazuri: lambouri insulare – 4 (13,3%) cazuri, libere – 2 (33,3%) cazuri). În cazul celor insulare complicații au survenit în 8 (26,7%) cazuri, în libere - 2 (33,3%) cazuri. Concluzii. În perioada postoperatorie precoce diferența termometrică >20C indică asupra unei suferințe vasculare a lamboului necesitând măsuri urgente de resuscitare. În cazul lambourilor insulare termometria posedă o sensibilitate de aproximativ 85%, iar în cazul celor libere - 95 %, specificitatea fiind de 98% în ambele tipuri.Introduction. Complications highlighted in the postoperative period remains to be one of the current problems of reconstructive surgery, which has a relatively increased incidence (5-17%). Purpose. Evaluation of diagnostic value of local thermometry of flaps for early detection of complications. Material and methods. The study group was 36 patients treated in the period 2014-2115 within the IEM, women - 10 (27.8%), men - 26 (72.2%). The limits of age were 16-70 years, with mean age 44.7 years. The thermometry was performed with an electronic thermometer with an accuracy of 0.1 0C and the data were recorded in the form of thermal curves. The temperature of the receiving areas was considered baseline values that were compared to the thermometric values of the flaps. Duration of monitoring was from 1 postoperative day to 1 year, at 2-3 months range. Data were statistically analyzed using the "step by step regression" with truthful coefficients. Results. In the study group were 30(83.3%) island flaps, free - 6(16.7%) cases. Thermometric differences in the postoperative period ZR / ZD> 20C were found in 6(16.7%) cases: island flaps - 4(13.3%) cases, free - 2(33.3%) cases). If the island complications occurred in 8(26.7%) cases, free - two(33.3%) cases. Conclusions. In the early postoperative period thermometric difference > 20C indicates a flap’s vascular suffering that requires urgent actions. In the case of island flaps the thermometry has a sensitivity of approximately 85%, while in the case of free - 95%, the specificity is 98% in both

VAC therapy in treatment of infected defects

Clinica de Chirurgie Plastică şi Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Terapia VAC (vacuum-assisted closure) este o metodă universală de tratare a plăgilor. Scopul lucrării: Evaluarea siguranţei şi eficacităţii terapiei VAC, implementarea terapiei cu presiune negativă în practica cotidiană zi de zi în incinta instituţiilor medicale de profil chirurgical, cît şi informarea specialiştilor de profil terapeutic. Material şi metode: Tehnica terapiei VAC în tratamentul plăgilor traumatice: VAC în primele 48 de ore, apoi la 2 minute pauză, 5 minute aspiraţie, pentru terapia rămasă la presiunea de -125 mm Hg. La 48-72 ore se schimbă pansamentul, schimbări mai frecvente de finisaj pot fi necesare în plăgi suprainfectate. În tratamentul ulcerului diabetic: VAC continuu în primele 48 ore, apoi la 2 minute pauză, 5 minute aspiraţie, pentru terapia rămasă, la presiunea -50-125 mm Hg. La 48-72 ore se schimbă pansamentul, dar nu mai puţin de 3 ori în săptămînă dacă plagile sunt suprainfectate. În tratamentul ulcerului trofic: VAC continuu în primele 48 ore,apoi la 2 minute pauză, 5 minute aspiraţie, pentru terapia rămasă, la presiunea -125 mm Hg. La 48- 72 ore se schimbă pansamentul, dar nu mai puţin de 3 ori în săptămînă dacă plăgile sunt infectate. În tratamentul escarelor de decubit: VAC continuu în primele 48 ore, apoi la 2 minute pauză, 5 minute aspiraţie, pentru terapia rămasă, la presiunea -125 mm Hg. La 48-72 ore se schimbă pansamentul, dar nu mai puţin de 3 ori în săptămînă dacă plăgile sunt infectate. Rezultate: Terapia VAC condiţionează o micşorare eficientă a plăgii, cu o rată mai mare de închidere a rănilor, optimizarea granulaţiilor, reduce rata de amputări secundare. Concluzii: Terapia VAC este una dintre metodele sigure de pregătire a plăgilor pre- şi postoperatorii; îngrijirea cît şi tratamentul unor plăgi acute şi cronice.Introduction: VAC (vacuum-assisted closure) therapy is an universal treatment of wounds. The purpose of our study was to evaluate safety and efficiency of VAC therapy; implementation of therapy with negative pressure in daily activities of surgical departments, as well as informing specialists of therapeutic profile. Material and methods: VAC technique in treatment of traumatic wounds: VAC in first 48 hours, then pauses at 2 minutes, 5 minutes aspiration, for the rest of therapy pressure -125 mm Hg. At 48-72 hours dressing is changed, frequent changes can be necessary in overly infected wounds. In diabetic ulcer’s treatment: continuous VAC for first 48 hours, then pause at 2 minutes, 5 minutes aspiration, for the rest of therapy, pressure -50-125 mm Hg. At 48-72 hours dressing is changed, but not less than 3 times a week if wounds are overly infected. In trophic ulcer’s treatment: continuous VAC for first 48 hours, then pause at 2 minutes, 5 minutes aspiration, for the rest of therapy, pressure -125 mm Hg. At 48-72 hours dressing is changed, but not less than 3 times a week if wounds are infected. In pressure sores treatment: continuous VAC for first 48 hours, then pause at 2 minutes, 5 minutes aspiration, for the rest of therapy pressure -125 mm Hg. At 48-72 hours dressing is changed, but not less than 3 times a week if wounds are infected. Results: VAC therapy leads to efficient wounded area’s reducing, with a greater rate of wound closures, granulation optimization, and reduces rate of secondary amputations. Conclusions: VAC therapy is one of safe methods of preparing pre- and postsurgical wounds; of caring, as well as treating some acute and chronic wounds

Cross-leg technique in the treatment of tibial bone defects

Clinica de Chirurgie Plastică şi Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemițanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: În situații deosebite, unde vasele membrului traumatizat au suportat leziuni importante şi nu pot fi utilizate ca sursă receptoare, se foloseşte metoda de plastie a defectelor „împrumutînd” temporar surse donatoare de pe membrele alăturate. Scopul: Identificarea aspectelor esențiale în literatura de specialitate şi în baza studiului propriu, ceea ce vizează ulterior transferul de lambou fibular osteocutanat prin metoda “cross-leg”. Material și metode: Transferul de fibulă vascularizată prin metoda “cross-leg” a fost efectuată la 4 pacienți – bărbați, cu un defect osos tibial cuprins între 10 şi 24 cm. Metoda cuprinde 2 etape. Timpul I a presupus o incizie verticală pe partea anterolaterală a gambei şi două incizii transversal-paralele pînă la adîncul fasciei profunde. Lamboul fiind ridicat în plan subfascial, incizia a fost continuată pînă la fibulă cu secționarea ulterioară în proximal şi distal. Inciziile transversale sînt continuate în plan subfascial pînă la limita postero-medială a tibiei, păstrîndu-se septul crural posterior şi integritatea perforantelor. Ambele gambe sînt fixate în aparat extern pe un termen de aproximativ 21 de zile. Timpul II presupune disecția lamboului de la locul donator, iar defectul donator este grefat. Rezultate: Indicații pentru procedeul dat sunt leziunile grave vasculare la membrul afectat, care nu permit un transfer liber sau un procedeu microchirurgical. Concluzii: Lamboul fibular osteofasciocutanat este un lambou sigur pentru acoperirea defectelor osoase şi tisulare, doar în concordanță strictă cu stabilirea indicațiilor şi contraindicațiilor către acest procedeu.Introduction: In special situations, where vessels of injured limb suffered severe lesions and can’t be used as recipient source, it uses method of defect’s plasty ”borrowing” temporary donor sources from adjacent limbs. Purpose: Identification of essential theoretical and practical issues in literature and based on own experience, which aims further transfer of fibular osteo-cutaneous flap using cross-leg method. Material and methods: The vascularized fibula transfer using “cross leg” method in treatment of tibial bone defects was performed in 4 men, with tibial bone defect between 10 and 24 cm. The method consists in performing a 2 stage surgery. Initially, first stage assumed a vertical incision on the antero-lateral side of the lower leg and 2 transverse parallel incisions to depth of deep fascia. Raising flap in a subfascial plan, incision was continued until the fibula with its subsequent proximal and distal sectioning. Transverse incisions were continued in subfascial plan until the postero-medial limit of the tibia, preserving posterior crural septum and integrity of perforator vessels. Both legs were attached to an external device for a period of approximately 21 days. Later, the second stage assumed the flap’s dissection from the donor area, and the grafting of the defect. Results: Respecting the method’s principle is possible to treat bone defects when an usual microsurgical technique is not feasible due to severe concomitant ipsilateral vascular lesions. Conclusions: The fascio-osteo-cutaneous fibular flap is a safe flap for coverage of bone and tissues defects, only in accordance with strict preset of indications and contraindications of the procedure

Possibilities of heterologous use of the island flaps from the trunk

Clinica Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Trunchiul dispune de o varietate mare de lambouri, care pot fi utilizate în reconstrucţia defectelor. Cunoaşterea tuturor tipurilor ale acestora permite lărgirea spectrului metodelor reconstructive. Scopul lucrării: Evidenţierea potenţialului donator al ţesuturilor de pe trunchi pentru plastii vascularizate a defectelor. Material și metode: În studiu au fost incluși 13 pacienţi care au suportat plastii cu lambouri vascularizate axial, recoltate de pe trunchi. Pacienţii trataţi, maturi cu vârste cuprinse între 45 – 76 ani, au constituit o pondere a bărbaţilor în raport cu sexul feminin – 11:2. Am explorat 3 zone donatoare de lambouri la nivelul trunchiului: lamboul mușchiului lat al spatelui (7), parascapularul (1) și lamboul inghinal (5). Lambourile utilizate au acoperit un defect în regiunea axilară; 5 defecte pe braţ și cot; 2 defecte pe torace; 4 defecte pe mână și un defect pe coapsă. Dimensiunile defectelor tratate au variat între 76 cm2 și 408 cm2. Rezultate: Tratamentul fiecărui pacient cu transfer de pe trunchi pe membre a sumat două intervenţii chirurgicale: prima – formarea lamboului și acoperirea defectului și a doua: la 17- 20 zile distanţă – disecţia pediculului nutritiv de la zona donatoare cu închiderea căilor de migrare. Această perioadă a fost marcată de incomodităţi pentru pacienţi, cauzate de poziţia forţată a membrului. Totuși, menţionăm că în toate cazurile am obţinut închiderea defectelor. Concluzii: Utilizarea lambourilor insulare de pe trunchi în acoperirea defectelor pe membre este o opţiune de rezervă, dar și salvatoare atunci când utilizarea altor tipuri de plastii este contraindicată.Introduction: The trunk benefits from multiple flaps that can be used in defects reconstruction. Knowing all types of them allows to enlarge the spectrum of reconstructive methods. Purpose of the study: To highlight donor tissue’s potential from trunk for vascularized plasties of defects. Material and methods: The study included 13 patients who underwent plasty with axial vascularized flaps harvested from trunk. Treated patients – adults, aged 45-74 years, males prevailed (M:F = 11:2). We explored 3 flap donor sites at tunk’s level: latissimus dorsi flap (7), parascapular (1) and inguinal flap (5). Used flap covered a defect in axilar region, 5 defects on arm and elbow, 2 defects on thorax, 4 defects on hand and 1 defect on thigh. The defects dimensions ranged between 76 and 408 cm2. Results: The treatment of each patient with transfer from trunk to limbs consisted of 2 interventions: first-flap’s formation and defect’s cover, and second – at 17-20 days away, nourishing pedicle’s dissection from donor site with closure of migration routes. This period was marked by patients’ inconveniences caused by limb’s forced position. However, we note that in all cases we achieved closure of defects. Conclusions: Use of island flaps from trunk for covering defects of limbs is a reserve option, but also saving when using other types of plasty is contraindicated

Treatment of infected nonunions of the tibia with tibial posterior cortico-periosteo-cutaneous perforator flaps

Clinica de Chirurgie Plastică și Microchirurgie reconstructivă, USMF “Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul defectelor osoase la nivelul gambei rămîne a fi o problemă actuală, îndeosebi în cazurile unde se asociază infecția. Lambourile vascularizate axial posedă toleranță la agresiunea infecției și stimulează regenerarea țesuturilor. Scopul: Elaborarea unui nou management chirurgical al pseudoartrozei tibiale septice asociată cu defecte tisulare, care reprezintă o provocare atât pentru traumatolog, cât și pentru chirurgii plasticieni. În majoritatea cazurilor prezența infecției dictează o debridare agresivă, mărind defectul osos și tisular. În literatura de specialitate sunt o multitudine de studii ale metodelor de tratament al leziunilor tibiale septice prin transferul de os vascularizat, utilizând ca zone donatoare: fibula, creasta iliacă și, mai nou, condilul femural medial. Toate aceste metode necesită tehnici microchirurgicale meticuloase. Material și metode: Metoda se bazează pe colectarea unui lambou cortico-periosteocutan perforant tibial posterior, care include o grefă osoasă tibială. Acest lambou este alimentat de către perforanta tibială posterioară, determinată prin Doppler preoperator. În perioada anilor 2009-2014 au fost tratați cu succes 16 pacienți, utilizînd metoda dată (11 – pseudoartroze atrofice septice de tibie și 5 – pseudoartroze hipertrofice tibiale), în prezența infecţiei. Toți pacienţii aveau defect tisular, cu dimensiunile cuprinse între 2 x 1,5 cm și 5 x 2 cm. În toate cazurile stabilitatea osului s-a obţinut cu ajutorul fixatoarelor externe. Rezultate: Toate lambourile au supravieţuit. Timpul de la intervenția de reconstrucție pînă la înlăturarea fixatoarelor și reabilitarea mersului a fost între 95 și 176 zile. Concluzii: Lamboul cortico-periosteocutan perforant tibial posterior conduce spre o consolidare și regenerare a defectului tibial în termeni caracteristici fracturilor.Introduction: Treatment of leg’s bone defect continues to be an actual problem, especially in association of infection. An axial vascularized flap has tolerance to infection’s aggression, and stimulates tissues regeneration. Aim: To elaborate a new surgical management of septic tibial nonunion associated with soft tissue defects, which represent a challenge for traumatologist, as well as for reconstructive surgeons. Presence of infections dictates mostly of time necessity for an aggressive debridement which enlarges even more soft tissue and bone defects. In specialized literature there are a lot of studies of different methods for treating septic nonunion of tibia by vascularized bone transfer, using as donor sites fibula, ileac crest and more recent – medial femoral condyle. All these surgical approaches need meticulous microsurgical techniques. Material and methods: Our method is based on harvesting a cortico-periosteo-cutaneous tibial posterior perforator flap which involves a tibial bone graft. These flaps rely on tibial posterior perforator which is determined by preoperative Doppler examination. From 2009 till 2014 there were16 patients, successfully treated by this method (11 – with atrophic septic tibial nonunion and 5 – with hypertrophic tibial nonunion). All patients presented soft tissue defects with sizes varying from 2x1.5 cm till 5x2 cm. In all patients bone stability was obtained with external fixators. Results: All flaps survived. Time from reconstructive surgery to removal of external fixator and walk without crutches varied from 95 till 176 days. Conclusions: Cortico-periosteo-cutaneus tibial posterior perforator flap leads to regeneration and consolidation of septic tibial nonunion in terms characteristics for fractures

Diagnostic value of the microsurgicaly transplanted tissues termometry

Clinica de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Perioada postoperatorie a transferurilor microchirurgicale este frecvent marcată de dereglări vasculare în ţesuturile transplantate (5-17%). Uneori complicaţiile agravează starea lor necesitînd intervenţia urgentă a medicului. Scopul: Evaluarea valorii diagnostice a termometrizării locale a ţesuturilor transplantate microchirurgical pentru depistarea precoce a tulburărilor vasculare acute. Material și metode: Termometrizarea s-a efectuat cu termometrul electronic, cu precizie de 0,1°C la un grup de 87 de bolnavi. Datele au fost înregistrate sub formă de curbe termice. Valorile termice ale segmentelor la nivelul cărora s-au migrat lambourile, au fost considerate drept valori de referinţă cu care s-au comparat valorile termice culese de pe lambouri. Diferenţele termice sau considerat negative cînd temperatura lamboului înregistra valori mai mici, nule – cînd temperaturile erau egale și pozitive cînd temperatura lamboului depășea temperatura segmentului operat. În perioada postoperatorie pînă la 15 zile termometria s-a efectuat zilnic. Datele au fost prelucrate statistic prin metoda “regresiei pas cu pas” cu coeficienţi veridici (r=0,49342; P=0,019). Rezultate: În perioada imediat postoperatorie (15–20 zile) valorile termice ale lambourilor sunt negative, cu temperaturi mai joase cu 1-2°C faţă de membrul operat. Diferenţele mai mari de 2°C indică asupra unor tulburări vasculare. Pentru perioada postoperatorie tardivă (reconvalescenţă) diferenţele erau sub 1°C și descreșteau, iar la 15 pacienţi erau egale. În două cazuri diferenţele depășeau 1°C. Concluzii: În perioada imediat postoperatorie majorarea diferenţei termice dintre ţesuturile transplantate și ţesuturile neafectate ale segmentului cu mai mult de 2 grade indică o catastrofă vasculară acută în lamboul transplantat, necesitînd măsuri de salvare. Pentru perioada de reconvalescenţă diferenţele de temperaturi mai mari de 1 grad indică asupra integrării incomplete a lamboului la situsul de recepţie.Introduction: Microsurgical transfers postoperative period is often marked by vascular disorders in transplanted tissues (5- 15%). Sometimes complications worsen their condition requiring urgent doctor’s intervention. Aim: Evaluation of local thermometry’s diagnostic value of microsurgical transplanted tissues for early detection of acute vascular disorders. Material and methods: Thermometry was done using electronic thermometer, with accuracy of 0.1°C in a group of 87 patients. Data were recorded in the form of thermic curves. Thermal values from segments at which were migrated flaps were considered benchmarks with whom we compared thermal values of flaps. Thermal differences were negative when flap’s temperature recorded lower values, null – when it was equal and positive – when it exceeded temperature of operated segment. Data were statistically processed using „step by step regression” method with veridic coefficients (r=0.49342; P=0.019). Results: In immediate postoperative period (15-20 days) flaps thermal values were negative, with temperature lower by 1-2°C than operated limb. Differences greater than 2°C indicate some vascular disorders. During late postoperative period differences were less than 1°C and decreased, and in 15 patients – were equal. In 2 cases differences exceeded 1°C. Conclusions: In immediate postoperative period increase in thermal difference between transplanted and unaffected tissues more than 2°C indicates acute vascular catastrophe, requiring rescue measures. In reconvalescence period thermal differences greater than 1°C indicate incomplete flap’s integration at recipient site

Planning flaps in the calf according to availability physiology

Catedra de ortopedie și traumatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”, Clinica de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a locomotorului, IMSP IMU, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Acest studiu a fost efectuat pentru a determina lățimea optima disponibila a zonei donatoare de lambou care nu va prejudicia închiderea primara a plăgii donore, fiind suturata primar plan cu plan.Scop. Evaluarea disponibilității tegumentare fiziologice a fiecărei regiuni donatoare de la nivelul gambei. Material și metode. Studiul a fost efectuat pe un lot de 30 de voluntari, pe membrele sănătoase. Limitele de vârsta in lot au fost de 20 - 60 de ani, divizate pe categorii a câte 10 ani, fiecare subcategorie incluzând minim 5 voluntari. Disponibilitatea fiziologica s-a calculat pentru lambourile: safen, sural, peronier superficial, suprameleolar, fibular, tibial posterior si tibial anterior. Tegumentul s-a plicaturat in centrul teritoriului donator (cetripet), pana când părtile plicaturate contactau formând duplicatura (Ld). Grosimea duplicaturii s-a măsurat, fiind trecuta pe linia milimetrica. Ulterior, plica cutanata era desfăcuta la parametrii normali ai tegumentului cu extensia acelorași puncte in exterior (centrifug), fixându-se lungimea in milimetri (Le). Disponibilitatea tegumentara fiziologica (Dt) s-a calculat după formula: Dt =Le – Ld. Rezultate. Cea mai mare disponibilitate fiziologica la nivelul gambei s-a determinat in regiunea lamboului safen (5.05±0.29 cm; n=30; p=0.033), urmata de regiunea lamboului sural (4.83±0.25 cm; n=30; p=0.028) si regiunea lamboului tibial anterior (4.28±0.20 cm; n=30; p=0.03). Cea mai mica disponibilitate fiziologica s-a determinat în regiunea lamboului supramaleolar (3.04±0.21 cm; n=30; p=0.018). Concluzii. În urma studiului efectuat am constatat ca ridicarea unui lambou cu lățimea disponibila fiziologica a regiunilor donatoare la gamba nu va produce probleme de închidere a plăgii donore, fiind suturata primar plan cu plan.Introduction. This study was conducted to determine the optimal, available width of the flap’s donor site that will not harm the primary closure of donor wound. Purpose. To assess the skin physiological availability of each donor region of the calf. Material and methods. The study was conducted on a group of 30 volunteers, assessing healthy limbs. Age limits in group were 20-60 years, divided into categories of 10 years, including at least 5 volunteers each category. Physiological availability was calculated for flaps: saphenous, sural, superficial peroneal, suprameleolar, fibular, posterior and anterior tibial. The skin was fold in the center of donor territory (centripetal) until the folded parts was contacting, forming a folding (Ld). Folding’s thickness was measured, being passed on millimeter line. Subsequently, skin fold was unfolded to normal skin with the extension of the same points outside (centrifugal), attaching the length in millimeters (Le). Skin physiological availability (Dt) was calculated using the formula: Dt = Le - Ld. Results. Highest physiological availability was determined in region of saphenous flap (5.05±0.29 cm; n = 30; p = 0.033), followed by the sural flap (4.83±0.25 cm; n=30; p= 0.028) and region of anterior tibial flap (4.28±0.20 cm, n=30; p=0.03). The smallest physiological availability was determined in the region of supramalleolar flap (3.04±0.21 cm, n = 30; p = 0.018). Conclusions. From this study we found that raising a flap with physiological available width of donor regions of calf will not cause problems in donor wound’s closure, this being sutured primary

Typology of seismic motion and seismic engineering design

The paper deals with the influence of the seismic motion typology on the structural response and with engineering design under exceptional actions. Various aspects of seismic motion typology that lead to exceptional actions on the structures are covered. The influence of near fault ground motions, the effect of local site parameters and the magnification of the seismic action on short-period structures are among the parameters identified as dominant for the structural response. The paper presents also a methodology for handling uncertainty in engineering design, based on the mathematical framework of fuzzy analysis. Finally the paper presents various applications of performance based design, which is viewed as a tool as a tool for the analysis of structural behaviour under extreme seismic events. The influence of connection behaviour on the structural response is studied, and applications of the capacity design methodology and of the direct displacement design approach for the evaluation of reinforce concrete structures are presented