Ghidarea ultrasonografică în managementul durerii lombare (Revista literaturii)

Tratamentul injectabil joacă un rol major în terapia durerii lombare joase şi a radiculopatiilor şi tinde să devină parte integrantă din abordarea multidisciplinară a tratamentului şi reabilitării pacienţilor cu durere. Injecţiile epidurale, pararadiculare şi faţetare la nivelul coloanei vertebrale lombare sunt efectuate preferenţial prin ghidaj computer-tomografic sau fluoroscopic. În acest articol vom prezenta o tehnică alternativă de ghidaj ultrasonografic pentru a descrie sonoanatomia relevantă pentru terapia infiltrativă în tratamentul durerii lombar

Diagnosticul şi tratamentul operator al pacienţilor cu sindrom de eşec al chirurgiei lombare cauzat de recidiva de hernie discală ipsilaterală

Scopul studiului: Analiza rezultatelor tratamentului chirurgical al pacienţilor cu hernii discale recurente prin aplicarea fuziunii intervertebrale transforaminale şi a laminotomiei repetate cu scop de ameliorare a durerii şi dizabilităţii. Material şi metode. Au fost examinate datele diagnosticului şi tratamentului complex al 56 de pacienţi cu hernii discale lombare recurente, care au suportat anterior 1-3 intervenţii chirurgicale. Pentru diagnostic şi diferenţiere de fi broza peridurală a fost utilizată investigaţia de IRM cu contrast paramagnetic (gadoliniu), iar pentru identifi carea instabilităţii segmentare a fost realizată radiografi a laterală dinamică. Perioada de catamneză după operaţia precedentă a constituit între 1 şi 3 ani după intervenţia chirurgicală indice. Dinamica şi gradul de expresie a durerii a fost apreciat după scala analog vizuală a durerii (AVD) în perioada postoperatorie precoce şi tardivă. Reuşita postoperatorie a fost apreciată folosind scala MacNab modificată. Perioada de evidenţă după ultima operaţie a fost de cel puţin un an, cu intervalul de 1-4 ani. Rezultate. Tratamentul chirurgical a fost eficient în majoritatea cazurilor, înregistrându-se o reducere a gradului de expresie a durerii de la 7,2 – 7,7 puncte a scalei AVD la 1,7 – 2,1 în perioada precoce şi 2,2 – 2,6 în perioada tardivă (peste 1 an). Intervenţia chirurgicală repetată a fost eficientă în 21 din 30 (70%) de cazuri în cadrul operaţiilor de decompresiune fără fuziune şi în 20 din 26 (76,9%) cazuri – în cadrul operaţiilor repetate cu fuziune intervertebrală transforaminală (TLIF). Concluzie. Intervenţia chirurgicală repetată este o opţiune viabilă pentru pacienţii care au manifestări clinice de recurenţă discală. Investigaţia prin IRM cu contrast permite de a diferenţia recurenţele discale de fibroza epidurală. Suplimentarea discectomiei repetate şi decompresiunii cu fuziune intervertebrală transforaminală asigură rezultate clinice superioare, în special la pacienţii cu semne clinice şi radiologice de instabilitate segmentar

Rezultatele tratamentului chirurgical prin aplicarea fuziunii intervertebrale transforaminale în cadrul sindromului de eşec al chirurgiei lombare

Rata succesului în tratamentul chirurgical repetat al sindromului de eşec al chirurgiei lombare este cunoscută ca fiind joasă. Totodată, nu au fost elaborate şi publicate criterii clare şi factori de predicţie care vor determina un succes sau un insucces postoperator. În studiul dat sunt prezentate rezultatele tratamentului a 25 de pacienţi cu sindrom de eşec al chirurgiei lombare trataţi prin fuziune intervertebrală transforaminală cu sau fără explorarea/decompresiunea rădăcinilor nervoase sau persistenţa durerii după chirurgia indice. Vârsta medie a pacienţilor a fost de 47 de ani (cu diapazonul cuprins între 39 – 56 ani). Au fost înregistrate 4 complicaţii intraoperatorii în formă de durotomii accidentale. Reuşita postoperatorie a fost de 80%, iar rata fuziunii – de 93%

Actualități în diagnosticul și tratamentul durerii lombare (recomandări de management în baza ghidurilor internaţionale)

Articolul actual este rezultatul selectării și analizei ghidurilor internaționale publicate, concepute evidențierii punctelorcheie decizionale în managementul durerii lombare. Cercetarea riguroasă a acestor resurse relevă direcțiile de diagnosticare, terapie sau prevenție, dovedite a fi cele mai eficiente în abordarea pacienților cu sindrom algic lombar, luând în considerație existența incertitudinilor cu privire la cea mai bună abordare a patologiei date, deoarece publicațiile existente în marea majoritate sunt cu rezultate contradictorii și mai mult țin de epidemiologie, decât de aspecte clinice