Structural characterization of the metamorphic basement from North Dobrogean Promontory (Romania) using geophysical well logging

Metamorphic processes, leading to mineralogical and structural changes of the rocks in response to physical (pressure, temperature) and chemical conditions, can be associated with the development of sinmetamorphic or post-metamorphic fractures. The post-metamorphic ones are directly related to tectonic stress. In addition, tectonic stress may cause the reorientation of minerals on a direction perpendicular to the stress direction, generating foliations (schistosity). This paper presents a structural analysis of the pre-Alpine metamorphic basement and its relations with the sedimentary cover by using geophysical data recorded in an exploration well located in the North Dobrogean Promontory (Romania). The analysis was based on quad-combo wireline logs, spectral gamma ray, sonic cross-dipole and borehole electrical imaging data. The imaging analysis allowed the identification and characterization of metamorphic foliations, sedimentary bedding, natural fractures and the determination of tectonic stress orientation. A brittleness index was computed by means of elastic parameters derived from density and sonic compressional and shear logs. Also, a fracture intensity characterization by using fracture area per volume of rock was conducted. The integration of geophysical well loging with mud logging and drilling data allowed us to carry out a detailed analysis of the metamorphic basement in the studied area

Structural characterization of the metamorphic basement from North Dobrogean Promontory (Romania) using geophysical well logging

Metamorphic processes, leading to mineralogical and structural changes of the rocks in response to physical (pressure, temperature) and chemical conditions, can be associated with the development of sinmetamorphic or post-metamorphic fractures. The post-metamorphic ones are directly related to tectonic stress. In addition, tectonic stress may cause the reorientation of minerals on a direction perpendicular to the stress direction, generating foliations (schistosity). This paper presents a structural analysis of the pre-Alpine metamorphic basement and its relations with the sedimentary cover by using geophysical data recorded in an exploration well located in the North Dobrogean Promontory (Romania). The analysis was based on quad-combo wireline logs, spectral gamma ray, sonic cross-dipole and borehole electrical imaging data. The imaging analysis allowed the identification and characterization of metamorphic foliations, sedimentary bedding, natural fractures and the determination of tectonic stress orientation. A brittleness index was computed by means of elastic parameters derived from density and sonic compressional and shear logs. Also, a fracture intensity characterization by using fracture area per volume of rock was conducted. The integration of geophysical well loging with mud logging and drilling data allowed us to carry out a detailed analysis of the metamorphic basement in the studied area

Cercetări arheologice în Curtea Domnească de la Târgşoru Vechi / Archaeological research in Voivodal Court at Târgşoru Vechi

Over 50 years ago, an archaeological team initiated the research in the area of the medieval town from Târgşoru Vechi. In 1956 only the ruins of three churches and some fragments of the buildings of the former Voivodal Court and Turnu monastery could still be observed. Those medieval remains were the starting point for the investigation of Târgşoru Vechi town, a town that today celebrates 600 years since it was first mentioned in a medieval document. The Novo Foro, as it was known in the Latin version of the document issued by Mircea cel Bătrân to the merchants of Braşov, was an important custom point, voivodal residence and later on, monastery. Following a project of restoration proposed by the architect C. Hoinărescu, archaeological excavations in the area of the Medieval Court were resumed in 2005. Excavations during two seasons (2005, 2006) aimed to verify and complete the results of the previous research undertook by N. Constantinescu, research that was abruptly stopped in the mid-1960-ies. The recent investigations provided new data about structures from interior of the Voivodal Court area, identifying a first habitation level going back to the 15th century. Also, the existing information referring to the cellar of the Voivodal House was completed with new data and a new chronological interpretation of other structures was proposed. A new opened surface (located in the north-east corner of the second medieval enclosure) allowed the identification a long-term inhabitated area, with the same evolution from the mud-bricks constructions to stone ones.Cercetările arheologice de la Târgşoru Vechi, din zona Curţilor Domneşti, au fost reluate după aproape 50 de ani de la începutul acestora, în 1956. În acel an se începeau lucrările de identificare a locuirii medievale, precum şi ale limitelor oraşului, care în 2013 împlineşte 600 de ani de la prima atestare documentară. Novo Foro, cum apare numele său în varianta latină a documentului emis de Mircea cel Bătrân pentru negustorii braşoveni, a fost un important punct de vamă, scaun domnesc şi apoi o mănăstire. Cercetările din anii 2005– 2006 au fost ocazionate de punerea în aplicarea a unui proiect de refacere volumetrică a clădirilor mănăstirii care activa în secolele XVII– XIX. Au fost identificate clădiri din chirpici aparţinând secolului al XV-lea, nivel de locuire pentru prima dată identificat în zona Caselor domneşti sau din piatră, au fost redatate diferite structuri şi au fost completate date despre clădiri deja cercetate.Ciupercă Bogdan, Măgureanu Andrei, Paveleţ Eugen, Sârbu Dorin. Cercetări arheologice în Curtea Domnească de la Târgşoru Vechi / Archaeological research in Voivodal Court at Târgşoru Vechi. In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°9 2013. pp. 219-230

Cetatea de la Tabla Buţii (com. Ceraşu, jud. Prahova) – campaniile arheologice 1995-1996, 1998 / La forteresse de Tabla Buţii (com. Ceraşu, dép. de Prahova) – les campagnes de fouilles 1995-1996, 1998

Située dans les Montagnes Siriu, à 1300 m d’altitude, la forteresse de Tabla Buţii a été construite à 2 km de l’ancienne frontière entre la Wallachie et la Transylvanie et à mi-chemin de la route qui liait le village Slon (com. Ceraşu, dép. de Prahova) au sud des Carpaţi, du village Valea Buzăului (dép. de Braşov) au nord des Carpaţi. Ayant la forme d’un quadrilatère à côtés inégaux (les plus longs orientés nord-sud) et avec des tours de défense situées aux angles, la forteresse est construite sur une superficie légèrement irrégulière. La forme et les dimensions des tours diffèrent : la tour nord-est (la plus petite) est quasi carrée, celle nord-ouest est trapézoïdale, la tour sud-est est quadrangulaire et celle de sud-est a 5 côtés (à l’intérieur il y a 4 pièces). La citadelle avait deux entrées, une sur le côté sud et l’autre sur le côté nord. Devant le côté sud de la forteresse, il y avait un large fossé (ouverture de 14 m) qui continue sur le rocher sous la forme de la lettre V. Tout au long du fossé, devant la courtine sud, on a découvert des fragments des deux parois parallèles, un ayant le rôle de contrescarpe. Les murs de la forteresse ont été construits en blocs de pierre provenant de carrière, ayant des épaisseurs variables : 1,20 m pour les tours et les courtines est et ouest, 1,50 m pour celle de sud et 1,15 m pour la courtine nord. A l’intérieur, la citadelle a subi plusieurs aménagements, comme : le chemin de ronde en bois, des cabanes et annexes en bois adossés aux murs (leurs existence est indiquée par la couche des cendres, les clous, les négatives des piliers, deux fours à pain, un foyer etc.). La stratigraphie nous a indiqué que la citadelle a souffert deux incendies, une destruction et au moins une reconstruction. La céramique représente le plus important matériel archéologique découvert suite aux trois campagnes de fouilles. Les plus anciens tessons céramiques ont été datés aux XIV – XVe siècles. On a aussi trouvé des carreaux de poêle de types différents, des couvercles des vases, des pipes en céramique, 11 monnaies datées aux XVIe – XVIIe siècles, une inscription en hongrois qui parle d’une restauration de la citadelle en 1628. Dans une fosse on a découvert des objets appartenant à l’époque du fer : fragments céramiques et un objet en fer à fonctionnalité inconnue. D’après le matériel archéologique, mais surtout d’après le plan de la citadelle qui présente des analogies au XIVe siècle, la citadelle a été bâtie dans la deuxième moitié du XIVe siècle, plus précisément pendant le règne de Louis I (1342– 1382), comme fortification de frontière du Royaume hongrois. Donc, la fortification de Tabla Buţii est un monument beaucoup plus tardif qui n’a rien à voir avec l’activité constructive de l’Ordre des teutons, comme l’on croyait jusqu’un présent. La citadelle ne fonctionne plus à partir du dernier quart du XVIIe siècle. Même si on constate l’abandon militaire, on a trouvé des traces sporadiques d’habitation. La citadelle a pris son nom des tonneaux de vin taxés à la douane. Plus tard, dans la deuxième moitié du XVII e siècle, elle prendra le nom de Cetatea Buzăului.Cetatea se află la peste 1300 m altitudine pe creasta Munţilor Siriu, la cca 2 km sud de vechea graniţă a Ţării Româneşti cu Transilvania şi la aproximativ jumătatea drumului ce leagă satul Slon (com. Ceraşu, jud. Prahova) la sud de Carpaţi, de com. Valea Buzăului (jud. Braşov) de la nord de munţi. Cetatea are forma unui patrulater cu laturile inegale, cele mai lungi orientate nord-sud, cu turnuri de apărare la colţuri, şi este amplasată pe o suprafaţă uşor neregulată. Forma şi dimensiunile turnurilor diferă, astfel : turnul de nord-est (cel mai mic) este aproximativ pătrat, cel de nord-vest (în punctul cel mai înalt al cetăţii) este trapezoidal, cel de sud-vest dreptunghiular, iar cel de sud-est are 5 laturi, în interiorul său aflându-se 4 camere. Cetatea a avut două intrări, una pe latura de sud, iar cealaltă pe latura de nord. În faţa laturii sudice a cetăţii a fost săpat un şanţ de apărare cu o deschidere la gură de 14 m, ce se adânceşte în stâncă sub forma literei „ V”. În lungul acestui şanţ, în dreptul curtinei sudice au fost interceptate resturile a două ziduri paralele cu cel al curtinei, unul având rol de contraescarpă. Zidurile cetăţii (păstrate astăzi la nivelul terenului de călcare) sunt lucrate din piatră de carieră cioplită, având grosimi variabile, după cum urmează : 1,20 m la turnuri şi la curtinele de est şi vest, 1,50 m la curtina sudică şi 1,15 m la curtina nordică. În interior, cetatea a avut mai multe amenajări, dintre care menţionăm drumul de strajă din lemn de-a lungul zidurilor, cabane şi anexe din lemn adosate zidurilor, a căror existenţă a fost indicată de stratul de cenuşă, cuiele şi gropile de la stâlpii de susţinere găsite în timpul săpăturilor, două cuptoare pentru coptul pâinii, o vatră etc. S-a constatat, din punct de vedere stratigrafic că cetatea a avut de suferit două incendii, o distrugere şi cel puţin o refacere. Cea mai mare cantitate de material arheologic rezultată în urma celor trei campanii o constituie ceramica, cele mai vechi fragmente medievale datându-se în secolele XIV – XV. S-au mai găsit cahle de mai multe tipuri, capace de vase, pipe de lut, 11 monede din secolele XVI-XVII, precum şi o inscripţie pe piatră în limba maghiară amintind o restaurare a cetăţii în anul 1628. Într-o groapă au fost descoperite fragmente ceramice şi un obiect de fier a cărui funcţionalitate nu o putem preciza, toate aparţinând epocii fierului. Ţinând cont de materiale găsite, cât şi de planul cetăţii, care are analogii în secolul al XIV-lea, considerăm că cetatea a fost ridicată în a doua jumătate a veacului amintit, ca fortificaţie de graniţă a Regatului maghiar, cel mai probabil în timpul lui Ludovic I (1342 – 1382). Aşadar, fortificaţia de la Tabla Buţii este un monument mult mai târziu, care nu are nimic în comun cu activitatea constructivă a Ordinului teuton, cum s-a crezut până în prezent. Cetatea încetează să funcţioneze pe parcursul ultimului sfert al secolului al XVII-lea, constatându-se însă că, şi după abandonarea sa definitivă din punct de vedere militar, s-au găsit urme sporadice şi superficiale de locuire temporară. Numele de Tabla Buţii provine de la buţile de vin care se vămuiau aici, cetatea fiind probabil numită în izvoarele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea – cetatea Buzăului.Căpăţână Dan, Eugen S. Teodor, Ioniţă Adrian, Ciupercă Bogdan, Bădescu Alexandru. Cetatea de la Tabla Buţii (com. Ceraşu, jud. Prahova) – campaniile arheologice 1995-1996, 1998 / La forteresse de Tabla Buţii (com. Ceraşu, dép. de Prahova) – les campagnes de fouilles 1995-1996, 1998. In: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã), N°4 2008. pp. 157-182