Может ли гипертония быть вызвана некоторыми факторами профессионального риска?

Rezumat. Hipertensiunea arterială este o problemă de sănătate publică la nivel global. O serie de factori profesionali de risc pot contribui în geneza hipertensiunii arteriale. Scopul reviului a fost să sistematizăm datele științifice pentru a identifica posibilele legături a hipertensiunii arteriale cu unii factori profesionali de risc. Pentru acest reviu a fost efectuată analiza literaturii prin căutare sistematică a studiilor pe această temă în baza științifică PubMed. Studiile demonstrează existența interrelațiilor dintre hipertensiunea arterială și expunerea profesională la o serie de factori profesionali de risc (zgomot, vibrație, microclimat nefavorabil, câmpuri electromagnetice și mediile de lucru tensionate psihosocial). Este remarcabil că persistă un interes științific internațional în ce privește profilaxia hipertensiunii arteriale ca boală legată de profesiune. Ca rezultat putem afirma că hipertensiunea arterială diagnosticată la angajații expuși la factori profesionali de risc (zgomot, vibrație, microclimat nefavorabil, câmpuri electromagnetice și mediile de lucru tensionate psihosocial) trebuie abordată ca o boală legată de profesiune cu ulterioarele intervenții de profilaxie.Summary. Arterial hypertension is a global public health problem. A number of occupational risk factors can contribute to the genesis of arterial hypertension. The aim of the review was to systematize the scientific data to identify the possible links of hypertension with some occupational risk factors. For this review, the literature analysis was performed through a systematic search of studies on this topic in the scientific database PubMed. Studies demonstrate the existence of interrelations between arterial arterial hypertension and occupational exposure to a number of occupational risk factors (noise, vibration, unfavorable microclimate, electromagnetic fields and psychosocially tense work environments). It is remarkable that there persists an international scientific interest in the prevention of arterial hypertension as an work-related illnesses. As a result, we can state that arterial hypertension diagnosed in employees exposed to occupational risk factors (noise, vibration, unfavorable microclimate, electromagnetic fields and psychosocially tense work environments) must be addressed as a profession-related disease with subsequent preventive interventions.Резюме. Aртериальная гипертензия является глобальной проблемой общественного здравоохранения. Ряд профессиональных факторов риска может способствовать генезу артериальной гипертензии. Целью обзора было систематизировать научные данные для выявления возможных связей артериальной гипертензии с некоторыми факторами профессионального риска. Для этого обзора анализ литературы был выполнен путем систематического поиска исследований по этой теме в научной базе данных PubMed. Исследования показывают взаимосвязь артериальной гипертензии и профессионального воздействия ряда факторов профессионального риска (шум, вибрация, неблагоприятный микроклимат, электромагнитные поля и психосоциально напряженная рабочая среда). Примечательно, что сохраняется международный научный интерес к профилактике гипертонии как профессионального заболевания. В результате можно констатировать, что артериальная гипертензия, выявленная у работников, подверженных воздействию факторов профессионального риска (шум, вибрация, неблагоприятный микроклимат, электромагнитные поля и психосоциально напряженная рабочая обстановка), требует лечения как связанного с профессией заболевания с последующими профилактическими мероприятиями

Evaluation of the interrelationships of hypertension with some occupational risk factors

Rezumat Introducere. Hipertensiunea arterială este o problemă globală de sănătate publică. Mulți factori profesionali de risc pot contribui la dezvoltarea hipertensiunii arteriale. În acest caz hipertensiunea arterială nu mai poate fi considerată o boală generală, ea urmează să fie catalogată în grupul bolilor legate de profesiune și trebuie aplicate măsuri de prevenție și control în acest sens, pentru a păstra și fortifica sănătatea angajaților expuși la factori profesionali de risc. Obiective. Interesul față de realizarea acestei lucrării este identificarea legăturilor posibile dintre hipertensiunea arterială și anumiți factori profesionali de risc, cu stabilirea unui plan de algoritmi de intervenție pentru profilaxia acestei boli legate de muncă. Material și metode. Pentru acest reviu a fost efectuată analiza literaturii prin căutare sistematică a studiilor pe această temă în baza științifică PubMed. Rezultate. Studiile au arătat o corelație dintre hipertensiunea arterială și expunerea profesională la unii factori profesionali de risc (zgomot, vibrații, microclimat advers, câmpuri electromagnetice și mediu de lucru stresant psihosocial). Comunitatea științifică internațională prin studiile sale demonstrează un mare interes față de această boală legată de muncă și contribuie prin rezultatele obținute la prevenirea hipertensiunii arteriale ca boală legată de muncă. Concluzii. Rezultatele obținute ne permit să afirmăm că hipertensiunea arterială diagnosticată la angajații expuși factorilor profesionali de risc precum zgomot, vibrații, microclimat nefavorabil, câmpuri electromagnetice și mediu de lucru stresant psihosocial, trebuie clasificată și tratată ca o boală profesională, iar intervențiile preventive ulterioare.Summary Introduction. Arterial hypertension is a global public health problem. Many occupational risk factors can contribute to the development of hypertension. In this case, hypertension can no longer be considered a general disease, it is to be classified in the group of diseases related to the profession and prevention and control measures must be applied in this regard to preserve and strengthen the health of employees exposed to occupational risk factors. Objectives. The interest in carrying out this work is to identify the possible links between arterial hypertension and certain occupational risk factors, with the establishment of a plan of intervention algorithms for the prophylaxis of this work-related disease. Material and methods. For this review, the literature analysis was performed through a systematic search of studies on this topic in the scientific database PubMed. Results. Studies have shown the good correlation between arterial hypertension and occupational exposure to some occupational risk factors (noise, vibration, adverse microclimate, electromagnetic fields and psychosocially stressful work environment). The international scientific community, through its studies, shows great interest in this work-related disease and contributes through the results obtained to the prevention of hypertension as a work-related disease. Conclusions. The obtained results allow us to state that hypertension diagnosed in employees exposed to occupational risk factors such as noise, vibrations, unfavorable microclimate, electromagnetic fields and psychosocial stressful work environment, must be classified and treated as an occupational disease, and subsequent preventive interventions

Медикаментозный молочнокислый ацидоз у детей

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu, Chișinău, R. Moldova, Facultatea de Medicină Victor Papilian, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, România, Conferinţa știinţifico-practică naţională cu participare internaţională Sănătatea ocupaţională: probleme și realizări prima ediţie 5-7 iunie 2014The increased interesting recently earsis due to lactic acidosis new etiological aspects, especially drug-induced lactic acidosis, on the one hand and prognostic value of lactatemia, especially for critical patient, on the other hand. There are describes the main clinical entities and the therapeutic means in second arylactic acidosis.В последние годы появился повышенный интерес к лактацидозу. Речь идет о медикаментозном молочно- кислом ацидозе, с одной стороны, и прогностической ценности лактатемии, особенно для тяжелобольных, с другой стороны. В статье описаны основные клинические признаки и терапевтические средства в лактацидозе

The impact of secondary pulmonary hypertension in elderly patients with chronic obstructive pulmonary disease

Introduction. Chronic obstructive pulmonary disease (COPD) is considered an important disease in the structure of morbidity and mortality and a rising public health problem with increasing global age prevalence. Exacerbation of COPD in the elderly has a significant negative impact on the clinical and paraclinical picture, daily activity capacity, and quality of life. The need for correct diagnostic management is dictated by the severity of the pathology in the elderly and the high frequency of cardiac complications. Studying the clinical-paraclinical picture and the diagnostic capacity of natriuretic peptides in COPD patients with cardiovascular complications was the aim of the present research. Material and methods. We conducted an analytical, observational, case-control study with the use of modern research methods. The study included 194 elderly patients (≥ 65 years old) divided into two study groups: those with only COPD (COPD group) and those with associated pulmonary hypertension (PHCOPD group). Patients underwent clinical, paraclinical, and functional investigation methods with subsequent mathematical-statistical data processing. Results. The study groups were similar according to socio-demographic data. The clinical assessment revealed that PHCOPD patients had, in comparison with COPD patients, statistically significantly more frequent and severe complaints. The objective examination determined that in PHCOPD patients, the values of the objective examination indices were much more affected than in the COPD group. At the complex geriatric assessment, the COPD group of patients shows a lower degree of dependence and less cognitive impairment. The multidimensional assessment of COPD reflected more severe impairment according to the CAT, SGRQ, CCQ, mMRC, BODE questionnaires, and 6MWT test in the PHCOPD group compared to the COPD group. Spirographic, radiographic, ultrasonographic, and echocardiographic evaluations correlated with age, inflammatory syndrome, and natriuretic peptide level. Conclusions. The PHCOPD group patients present a clinical picture, exercise capacity, objective data, complex geriatric assessment scores, and a multidimensional assessment of COPD that is statistically more frequent and severely affected compared to the COPD group. The impact of hemodynamic disturbances in COPD could be confirmed by the correlation of paraclinical data, such as the inflammatory response syndrome, increased natriuretic peptides, echocardiography data, and indices of internal organ ultrasound examination

Chronic obstructive pulmonary disease and occupational exposures

umat Introducere. Bronhopneumopatia obstructivă cronică reprezintă o afecțiune severă, caracterizată prin limitarea fluxului de aer asociat cu un răspuns inflamator anormal la particule nocive și gaze. Deși, factorul de risc major este fumatul, studiile recent efectuate consideră 15% din cazuri de bronhopneumopatie obstructivă cronică de origine ocupațională, caracteristică muncitorilor expuși la praf, gaze/vapori/fum, care, prin efect aditiv, determină deteriorarea progresivă a căilor respiratorii și întreținerea inflamației. Obiective. Obiectivul acestei lucrări a fost evaluarea impactului activității ocupaționale asupra gravității și evoluției bronhopneumopatiei obstructive cronice. Material și metode. Pentru realizarea obiectivului trasat, au fost incluși în studiu 158 pacienți geriatrici, cu bronhopneumopatie obstructivă cronică, repartizați în grupul de bază – cei cu bronhopneumopatie obstructivă cronică și expunere profesională, și grupul martor – fără expunere profesională, și evaluați complex: geriatric, clinic, funcțional, cu reliefarea factorilor de risc și îndeplinirea fișei de expunere la factori ocupaționali. Rezultate. La compararea grupelor de bază și martor s-a observat afectarea mai semnificativă a dependenței conform Katz și Lawton în 69,2% grupul de bază vs 42,1% în grupul martor și conform Mini-Mental Status Examination (MMSE): dereglări cognitive moderate – 37,8% în grupul de bază vs 23,5 % în grupul martor. Grupul de bază prezintă spirografic, volum expirator maxim pe secundă (VEMS) sugestiv pentru obstrucție bronșică severă, 35,7% din prezis și capacitatea vitală forțată (CVF) 52,31% vs 45,8% și 63,1% din prezis în grupul martor, ceea ce corespunde severității simptomaticii, chestionarelor de evaluare pulmonară, examenului obiectiv și testului de mers de 6 minute. Concluzii. Expunerea ocupațională reprezintă un factor precipitant al bronhopneumopatie obstructivă cronică ce trebuie luat în considerare în planificarea cercetărilor, efectuarea politicilor publice de sănătate și a practicii clinice.Summary Introduction. Chronic obstructive pulmonary disease is a severe condition characterized by limited airflow associated with an abnormal inflammatory response to harmful particles and gases. Although the major risk factor is smoking, recent studies consider that 15% of cases are occupational chronic obstructive pulmonary disease, characteristic for workers exposed to dust, gas/vapor/smoke, which by additive effect causes progressive airway damage and maintenance of inflammation. Objectives. The objective of this paper was to assess the impact of occupational activity on the severity and evolution of chronic obstructive pulmonary disease. Material and methods. To achieve the target, 158 geriatric patients with chronic obstructive pulmonary disease were included in the study, the baseline group with chronic obstructive pulmonary disease with occupational exposure, and the control group without occupational exposure, and underwent a complex assessment: geriatric, clinical, functional, highlighting risk factors and fulfilling the occupational exposure sheet. Results. When comparing the baseline and control groups, more significant impairments were observed according to Katz and Lawton scale of daily activities in the baseline group in 69,2% moderate degree of dependence vs 42,1% of the control group, and Mini-Mental Status Examination (MMSE) scale with moderate cognitive impairment in 37,8% of the base group vs 23,5 % of the control group. Spirography in baseline group shows medium forced expiratory volume in 1 s (FEV1) suggestive for severe bronchial obstruction, 35,7% of predicted and forced vital capacity (FVC) 52,31% vs 45,8% and 63,1% of predicted in control group, which correlates to the severity of symptoms, pulmonary assessment questionnaires, objective examination and 6-minute walk test. Conclusions. Occupational exposure is a precipitating factor of chronic obstructive pulmonary disease that must be taken into account in research planning, conducting public health policies and clinical practice

The application of ozonotherapy in the rehabilitation of vibration disease (literature synthesis)

Rezumat Obiective. Ozonul este considerat un oxidant puternic care poate produce efecte diferite în funcție de concentrație și de modul de administrare: dezinfectant și trofic directe atunci când este aplicat local, antibacterian și antiviral sistemic, antioxidant intra- și extracelular și citoprotector, imunomodulator, antiinflamator, analgezic, antiedem, de detoxifiere, antihipoxic, hemostatic. Nu există contraindicații pentru terapia locală cu ozon. În contextul celor expuse, scopul studiului efectuat a fost elaborarea unei sinteze narative a studiilor contemporane privind mecanismele de acțiune și modalitățile terapeutice de aplicare a ozonoterapiei în reabilitarea maladiei de vibrație. Materiale și metode. Publicațiile au fost selectate din bazele de date PubMed, Hinari și SpringerLink după cuvintele-cheie: ozon, ozonoterapia, mecanismele de acțiune ale ozonului, efectele clinice ale ozonului, căile de administrare ale ozonului, indicațiile ozonoterapiei, contraindicațiile ozonoterapiei și efectele secundare ale ozonoterapiei, maladia de vibrație. După procesarea informației din bazele de date, am selectat toate publicațiile în limba engleză începând cu luna ianuarie 1990. Rezultate și discuții. Deși ozonul este cel mai puternic oxidant natural și, prin urmare, potențial citotoxic, cercetătorii consideră că, în condiții controlate, are multe efecte terapeutice, iar reactivitatea la ozon poate fi redusă perfect de sistemul antioxidant puternic sangvin și celular. Pe de altă parte, deși ozonul este foarte reactiv, nu este neapărat toxic, ca oricare alt medicament, atunci când este utilizat în mod corespunzător, în doză sigură. Este toxic pentru plămâni, dar toxicitatea sa raportată se termină aici. Terapia cu oxigen-ozon, aplicată inițial ca o abordare empirică, a ajuns acum într-un stadiu în care majoritatea mecanismelor biologice de acțiune ale ozonului au fost studiate și clarificate, fiind amplasate în domeniile biochimiei, fiziologiei și farmacologiei. Concluzii. Efectele clinice generale ale ozonului sunt: dezinfectant și trofic directe (regenerare tisulară, vindecarea plăgilor și ulcerelor de diferite etiologii și refractare cu reducerea durerii asociate) atunci când este aplicat local, antibacterian și antiviral sistemic datorită oxidării fosfolipidelor și lipoproteinelor, antioxidant intra- și extracelular și citoprotector prin reducerea daunelor stresului oxidativ, imunomodulator, antiinflamator, analgezic, antiedem, de detoxifiere, antihipoxic, hemostatic, imunomodulator. Concentrațiile optime de ozon sunt esențiale pentru obținerea unui rezultat terapeutic. Nu există contraindicații pentru terapia locală cu ozon. O contraindicație absolută pentru ozonoterapia sistemică este deficiența severă de glucoză-6-fosfat dehidrogenază (favism). Ozonoterapia este o metoda de reabilitare a maladiei de vibrație, cu efect pozitiv, îmbunătățește starea pacientului și calitatea vieții.Summary Objectives. Ozone is considered a strong oxidant that can produce different effects, depending on the concentration and the way of administration: direct disinfectant and trophic when applied locally, systemic antibacterial and antiviral, intra- and extracellular antioxidant and cytoprotective, immunomodulatory, anti-inflammatory, analgesic, antiedema, detoxifying, antihypoxic, hemostatic. There are no contraindications for local ozone therapy. In the context of the above, the purpose of the study was to develop a narrative synthesis of contemporary studies on the mechanisms of action and the therapeutic ways of applying ozone therapy in the rehabilitation of vibration disease. Materials and methods. Publications were selected from the PubMed, Hinari and SpringerLink databases according to the keywords: ozone, ozone therapy, mechanisms of action of ozone, clinical effects of ozone, routes of administration of ozone, indications of ozone therapy, contraindications of ozone therapy and side effects of ozone therapy, vibration sickness. After processing the information from the databases, we selected all publications in English since January 1990. Results and discussions. Although ozone is the most powerful natural oxidant and therefore potentially cytotoxic, researchers believe that under controlled conditions it has many therapeutic effects, and reactivity to ozone can be perfectly reduced by the powerful blood and cellular antioxidant system. On the other hand, although ozone is highly reactive, it is not necessarily toxic, like any other medicine, when used properly in a safe dose. It is toxic to the lungs, but its reported toxicity ends there. Oxygen-ozone therapy, initially applied as an empirical approach, has now reached a stage where most of the biological mechanisms of action of ozone have been studied and clarified, being located in the fields of biochemistry, physiology and pharmacology. Conclusions. The general clinical effects of ozone are: direct disinfectant and trophic (tissue regeneration, healing of wounds and ulcers of various etiologies and refractoriness with reduction of associated pain) when applied locally, systemic antibacterial and antiviral due to oxidation of phospholipids and lipoproteins, intra- and extracellular antioxidant and cytoprotective by reducing oxidative stress damage, immunomodulatory, anti-inflammatory, analgesic, antiedema, detoxifying, antihypoxic, hemostatic, immunomodulatory. Optimum concentrations of ozone are essential to obtain a therapeutic result. There are no contraindications for local ozone therapy. An absolute contraindication for systemic ozone therapy is severe glucose-6-phosphate dehydrogenase deficiency (favism). Ozone therapy is a method of rehabilitating vibration disease, with a positive effect, it improves the patient's condition and quality of life

Gastric cancer prevention in occupational diseases

Rezumat Obiective. Stabilirea importanței diagnosticului leziunilor precanceroase gastrice în depistarea precoce a cancerului gastric, în vederea reducerii riscului de apariție a acestuia, mai ales la pacienții compromiși profesional. Deși incidența cancerului gastric a scăzut, acesta rămâne pe locul 5 după frecvență și pe a 3-a cauză de deces prin cancer la nivel mondial. Gastrita cronică atrofică, metaplazia intestinală și displazia gastrică sunt considerate leziuni precanceroase gastrice, iar în frunte cu H. pylori, sunt principalii factori de risc în carcinogeneza gastrică. Material și metode. Am analizat 29 cazuri cu leziuni precanceroase gastrice, muncitori compromiși. Toți pacienții au fost examinați endoscopic prin Endoscopie în bandă îngustă + 5 biopsii, ghidate conform protocolului Sydney și examinate histologic conform clasificării OLGA/OLGIM. Au fost investigați și serologic, folosind testul Gastro-Panel: Pepsinogen (PG) I, PGII, raportul PGI/PGII, Gastrina (G)-17 și H. pylori IgG. Rezultate și discuții. Din cele 29 de cazuri, au fost determinate 11 cazuri de atrofie OLGA I-II și 9 cazuri de OLGA III-IV, OLGIM I-II – 3 cazuri, OLGIM III-IV – 1 cazuri, 5 cazuri cu displazie. La 75% dintre subiecți atrofia gastrică a fost localizată în antru, 16% – în corp și 8% – difuză. În 4 cazuri, examenul endoscopic nu a coincis cu examenul histologic (fiind cancere de novo). 79% dintre subiecții cu atrofie severă OLGA III-IV sau OLGIM III-IV, testele serologice au confirmat gradul morfologic obținut: PG-I ≤ 30 μg/L și PG-I/II ≤ 2, iar în 63% din cazuri cu atrofie gastrică localizată antral, indicatorul G-17 <1 µg/L a fost prezent. Concluzie. Cancerul gastric rămâne o problemă medicală și socială importantă. Diagnosticul serologic non-invaziv care implică indicatorii PGI, PGI/ PGII și G-17 ar putea îmbunătăți depistarea precoce a cancerului gastric, mai ales la cei cu factori de risc profesional.Summary Objectives. Establishing the importance of non-invasive serological diagnosis of precancerous gastric lesions in the early detection of gastric cancer, in order to reduce the risk of its occurrence, especially in professionally compromised patients. Material and methods. We analyzed 29 cases with precancerous gastric lesions. All patients were examined endoscopically Narrow-band imaging + 5 biopsies, guided according to the Sydney protocol and examined histologically according to the OLGA/OLGIM classification. They were also investigated serologically, using the Gastro-Panel test: Pepsinogen (PG) I, PGII, PGI/PGII ratio, Gastrin (G)-17 and H. pylori IgG. Results. Out of the 29 cases, 11 cases of OLGA I-II atrophy and 9 cases of OLGA III-IV, OLGIM I-II – 3 cases, OLGIM III-IV – 1 cases, 5 cases with dysplasia were determined. In 75% of subjects gastric atrophy was located in the antrum, 16% – in the body and 8% – diffuse. In 4 cases, the endoscopic examination did not coincide with the histological examination (being cancers de novo). 79% of subjects with severe atrophy OLGA III-IV or OLGIM III-IV, serological tests confirmed the morphological degree obtained: PG-I≤30 μg /L and PG-I/II≤2, and in 63% of cases with atrophic antral located gastritis, the G-17 indicator <1 µg / L was present. Conclusion. Gastric cancer remains an important medical and social problem. Non-invasive serological diagnosis involving PGI, PGI/PGII and G-17 indicators could improve the early detection of gastric cancer, especially in those with occupational risk factors

Leziunile precanceroase gastrice: fiziopatologie și simptomatologie

Background. Independent risk factors for atrophic gastritis, intestinal metaplasia (IM) and gastric cancer (GC) are: H.pylori (HP) infection, genetic factors (old age, male sex, family history of gastric cancer), as well as other external factors: smoking, alcohol, prolonged use of proton pomp inhibitor etc. Objective of the study. Elaborating of a narrative synthesis of contemporary studies on the pathophysiology and clinical picture of precancerous gastric lesions (PGL) and their role in the development of GC. Material and Methods. Publications were selected from the PubMed, Hinari and SpringerLink databases by keywords: chronic atrophic gastritis (CAG), IM, dysplasia, GC, HP. According to the search criteria, 563 complete articles were found. After processing the information, we selected 46 relevant sources for the materials published on the topic of this synthesis article. Results. Atrophic gastritis associated with HP infection progresses on two topographic patterns: the first pattern, most common in Western countries, is represented by antral CAG - inflammation located predominantly in the gastric antrum; the second model is the multifocal CAG. The special virulence of HP CagApositive strains, with a role in the evolution towards GC, is widely accepted. CAG is not a normal aging process, but it is the result of HP infection. A low risk of IM among HP-negative women may partially explain the lower prevalence of GC in women compared to men. PGL are multi-faceted conditions with a variable spectrum of gastric and extra-gastric symptoms. Conclusion. HP infection and inflammatory cells induce various pathological lesions in the gastric mucosa. In contrast to the classic perception of a silent condition, patients with PGL report a wide range of symptoms, from dyspepsia to gastroesophageal reflux. Introducere. Factorii de risc independenți pentru gastrita atrofică, metaplazia intestinală (MI) și cancerul gastric (CG) sunt: infecția cu H.pylori (HP), factorii genetici (vârsta înaintată, sexul masculin, istoricul familial de CG, precum și alți factori externi: fumatul, alcoolul, utilizarea îndelungată a inhibitorilor pompei de protoni etc. Scopul lucrării. Elaborarea unei sinteze narative a studiilor contemporane privind fiziopatologia și tabloul clinic al leziunilor precanceroase gastrice (LPG) și rolul acestora în dezvoltarea CG. Material și Metode. Au fost selectate publicații din bazele de date PubMed, Hinari și SpringerLink după cuvintele-cheie: gastrita cronică atrofică (GCA), MI, displazie, CG, HP. Conform criteriilor de căutare au fost găsite 563 de articole integrale. După procesarea informaţiei, am selectat 46 de surse relevante pentru materialele publicate la tema acestui articol de sinteză. Rezultate. GCA asociată infecţiei HP progresează pe două modele topografice: primul model, cel mai frecvent în ţările vestice, este reprezentat de GCA antrală - inflamaţia localizată predominant la nivelul antrului gastric; al doilea model este reprezentat de GCA multifocală. Este larg acceptată virulența deosebită a tulpinilor HP CagA-pozitive, cu rol în evoluţia spre CG. GCA nu este un proces normal de îmbătrânire, dar este rezultatul infecției cu HP. Un risc scăzut de MI printre femeile HP-negative poate explica parțial prevalența mai mică a CG la femei, comparativ cu bărbații. LPG sunt afecțiuni cu multiple fațete, având un spectru variabil de simptome gastrice și extra-gastrice. Concluzii. Infecția cu HP și celulele inflamatorii induc în mucoasa gastrică diferite leziuni patologice. În contrast cu percepția clasică a unei afecțiuni silențioase, pacienții cu LPG acuză un spectru larg de simptome, de la dispepsie până la cele de reflux gastro-esofagian

Precancerous gastric lesions: pathophysiology and symptomatology

Department of Internal Medicine, Discipline of Geriatrics and Occupational Diseases Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, the Republic of Moldova, Medical Center ”Excellence”, Chisinau, the Republic of Moldova, The 75th anniversary of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova (1945-2020)Background: Independent risk factors for chronic atrophic gastritis, gastric intestinal metaplasia and gastric cancer are: Helicobacter pylori infection (especially virulent CagA strains), genetic factors (advanced age, reflecting the duration of Helicobacter pylori infection, male gender, family history of gastric cancer in first-degree relatives), gastric ulcer, biliary reflux, acute or chronic gastric inflammation, smoking, alcohol consumption, prolonged use of proton pump inhibitors or non-steroidal anti-inflammatory drugs, diet low in fruits, vegetables and vitamin C, excessive salt intake and consumption of canned foods with salt). Helicobacter pylori infection and inflammatory cells induce the expression of inducible nitric oxide synthase in the gastroduodenal mucosa, which causes various clinical lesions (duodenal ulcer, gastric ulcer and chronic gastritis without ulcer). Another important condition associated with Helicobacter pylori infection is gastric cancer. Overproduction of nitric oxide, through inducible nitric oxide synthase and oxidative stress, is a genotoxic and mutagenic metabolism which plays a crucial role in the process of gastric carcinogenesis. Conclusions: Chronic atrophic gastritis is considered a multifaceted condition because it can manifest itself through a variable spectrum of nonspecific gastric and extra-gastric symptoms, with an overlap of the clinical features of the two entities of chronic atrophic gastritis – autoimmune and associated with Helicobacter pylori infection. Thus, in contrast to the classic perception of a silent condition, patients with chronic atrophic gastritis report a wide range of gastrointestinal symptoms, ranging from dyspeptic symptoms to those of gastroesophageal reflux

Scad corticosteroizii inhalatori creşterea copiilor astmatici?

Corticosteroizii inhalatori (CSI) utilizaţi în tratamentul de lungă durată la copiii cu astm bronşic pot avea efecte negative asupra creşterii şi dezvoltării acestora. Am efectuat studiul pe o perioadă de doi ani, timp în care am măsurat o serie de parametrii antropometrici la intervale de şase luni. Rezultatele obţinute nu evidenţiază o scădere semnifi cativă a ratei creşterii la cazurile studiate