Nephrotoxic injury in fatal poisonings in children – etiology and pathological aspects

Introduction. The actual prevalence of toxic nephropathies in children is not fully known, because renal functional and structural changes caused by nephrotoxins are nonspecific. The objective of the study was to evaluate the aetiology and renal involvement in severe poisoning with lethal potential in children. Methods. We retrospectively analyzed a group of patients, aged between 0-18 years, with deaths due to acute intoxication, who were investigated at the National Institute of Legal Medicine “Dr. Mina Minovici” Bucharest, Romania, during a 9 years period. We analyzed the aetiology of deaths by poisoning in children, the aetiology and the frequency of nephrotoxic injury and the pathological aspects of nephrotoxic poisonings. Results. From a total of 69 children deaths due to acute intoxication, the most common cause of death was acute poisoning with carbon monoxide (23 cases). The other etiologies were represented by multidrug poisoning – 9 cases, organophosphorus intoxications – 9 cases, and intoxications with illicit drugs – 8 cases. Acute renal injury was present in 20 patients, mainly in acute multidrug poisoning. The most common aspect was tubular nephrosis in 15 cases, followed by the appearance of acute tubular necrosis in 10 cases, tubulo-interstitial nephritis in 1 case, and non-specific aspects with renal stasis in the remaining 6 cases. Conclusions. Kidney involvement in pediatric poisoning is rare, but when acute kidney injury occurs, the prognosis of the intoxication becomes severe. Renal injury was present in 30% of cases, either by direct kidney damage with acute tubular necrosis, or by association of haemodynamic, cardiogenic, or septic shock

NEFROPATIILE TOXICE LA COPIL

Nefropatiile toxice ale copilului reprezintă entităţi rare, dar important de recunoscut precoce datorită evoluţiei severe şi necesităţii instituirii rapide a tratamentului. În faţa unei insufi cienţe renale acute toxice, obiectivul principal iniţial este de a recunoaşte în primul rând caracterul organic sau funcţional al acesteia. Deşi creatinina serică rămâne principalul test de laborator pentru diagnosticul şi urmărirea insufi cienţei renale acute toxice, noi markeri poti fi utilizaţi pentru detecţia rapidă şi precoce a injuriei renale. Autorii prezintă implicarea renală în intoxicaţiile acute ale copilului, clasifi carea şi etiopatogenia nefropatiilor toxice, evaluarea nefrotoxicităţii şi principii de abordare practică ale acestora

NEFROPATIILE TOXICE ÎN INTOXICAŢIILE ACUTE LA COPIL ŞI ADOLESCENT – PREVALENŢĂ, CAUZE ŞI FACTORI DE RISC

Obiective. Incidenţa şi prevalenţa reală a afectării renale în cadrul intoxicaţiilor copilului nu este pe deplin cunoscută, modifi cările funcţionale şi structurale renale cauzate de nefrotoxine sunt nespecifi ce şi de multe ori etiologia toxică este trecută în plan secund. Studiul de faţă îşi propune evaluarea prevalenţei nefropatiilor toxice la copii spitalizaţi pentru intoxicaţii acute, etiologia, aspectele clinice şi paraclinice, factorii de prognostic pozitiv sau negativ, frecvenţa folosirii tehnicilor de epurare extrarenală şi impactul acestora asupra supravieţuirii. Material şi metodă. Am realizat un studiu observaţional, retrospectiv, bicentric pe o perioadă de 10 ani, pe un lot ce a cuprins 82 de pacienţi între 0-18 ani din două centre antitoxice pediatrice: în cadrul secţiei de Toxicologie a SCUC „Grigore Alexandrescu“, Bucureşti şi în cadrul secţiei de Nefrologie şi Toxicologie Pediatrică din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă de Copii din Cluj-Napoca. În lotul de studiu au fost incluşi pacienţi cu intoxicaţie acută ce au prezentat în evoluţie injurie renală acută defi nită după criteriile AKIN. Rezultate. Prevalenţa injuriei renale acute toxice a fost de 1%. Etiologia acesteia este dominată de medicamente – 36,6% urmate de ciuperci – 24,4%, insecticide – 18,3% şi alcooli cu 11%. În procente mult mai mici au fost implicate substanţele caustice, hidrocarburile, substanţele methemoglobinizante şi plumbul. În grupul intoxicaţiilor medicamentoase au predominat intoxicaţiile plurimedicamentoase, urmate de intoxicaţiile cu antibiotice, cel mai frecvent fi ind implicată gentamicina. În cazul intoxicaţiilor plurimedicamentoase substanţele cel mai frecvent implicate au fost: combinaţii de AINS cu Paracetamol şi Metamizol. În cadrul intoxicaţiilor cu ciuperci în majoritatea cazurilor au fost implicate ciupercile cu durată de incubaţie lungă, cel mai probabil Amanita Phalloides. Etiologia intoxicaţiilor cu alcooli a cuprins cel mai frecvent etilenglicolul. În intoxicaţiile cu insecticide etiologia a fost reprezentată mai ales de către insecticidele organofosforice şi carbamate. Pe lotul studiat de 82 de cazuri, s-au înregistrat 26 de decese, mortalitatea a fost de 32%. Au reprezentat factori de risc pentru deces următorii: oliguria, anuria, edemele, manifestările hemoragice, polipneea, semnele de şoc, coma, hepatocitoliza şi insuficienţa hepatică. Metodele de epurare extrarenală sau substituţie renală au fost aplicate în 41% din cazuri. Ele nu au reprezentat factori de protecţie pe lotul studiat. Concluzii. Intoxicaţiile acute la copil înregistrează o creştere importantă în ultimii ani în toată ţara. Cazurile cu injurie renală acută toxică au un prognostic de multe ori rezervat, astfel că acestea, precum şi factorii de risc asociaţi trebuie identifi cate şi diagnosticate rapid în vederea instituirii unui tratament ierarhizat precoce şi efi cient

VIRUSURI RESPIRATORII NOI ÎN INFECŢIILE DE TRACT RESPIRATOR INFERIOR LA COPIL: PROFILURI CLINICE ŞI EPIDEMIOLOGICE

Infecţíile virale de tract respirator reprezintă una din cauzele principale de morbiditate şi mortalitate în patologia pediatrică. Autorii aduc informaţii de ultima oră privind structura, mecanismele patogenetice, caracteristicile cli nice, epidemiologice şi răspunsul la tratament a unor virusuri descoperite recent care afectează tractul respirator la copil: bocavirusul, metapneumovirusul, coronavirusurile şi rinovirusul C

ACUTE KIDNEY INJURY IN CHILDREN AND ADOLESCENT POISONING – PREVALENCE, ETIOLOGY AND RISK FACTORS

Objectives. The incidence and prevalence of renal disease in actual children poisoning is not fully known because renal structural and functional changes caused by nephrotoxins are nonspecifi c and toxic etiology is often overshadowed. This study aims to assess the prevalence of toxic nephropathies in a pediatric population, the etiology, clinical and laboratory aspects, prognostic factors, frequency of use of extra renale puration techniques and their impact on survival. Materials and methods. We conducted an observational, retrospective, multicentric study, over a period of 10 years, between 2003 and 2012, on 82 patients aged 0-18 years from two pediatric poison centers: the department of Toxicology SCUC “Grigore Alexandrescu” Bucharest and the Department of Pediatric Nephrology and Toxicology at the Emergency Clinical Hospital for Children in Cluj-Napoca. In the study group were included patients with acute intoxication who presented acute kidney injury defi ned by the AKIN criteria. Results. The etiology of poisoning that have associated acute kidney injury is dominated by drugs – 36.6%, followed by mushrooms – 24,4%, insecticides – 18.3% and alcohols – 11%. In smaller percentages we noted poisonings with caustic substances, hydrocarbons, nitrites and lead. Looking in detail we can observe that for the etiology of drug poisonings multidrug intoxications prevailed followed by poisonings with antibiotics most commonly gentamicin. In the case of multi drug poison ings the substances most frequently involved were: combination of Paracetamol, NSAIDs andMetamizol.In mushroom poisonings, in most cases were involved mushrooms with long incubation period probably Amanita Phalloides. For the Insecticide poisonings the etiology was represented mainly by organophosphorus and carbamate insecticides. The etiology of alcohol poisoning most commonly included cases of ethylenglycol. On the group of 82 cases studied, 26 deaths were recorded, mortality was 32%. We observed that oliguria, anuria, edema, hemorrhagic manifestations, polypnea, signs of shock, coma, and hepatic hepatocytolisis were risk factors for death in our study. The methods of extrarenal epuration or renal replacement treatment were carried out in 41% of cases. They were not protective factors in the study group. Conclusions. Acute poisoning cases in children show asignifi cant increasein recent years in our country. The cases oftoxic acute renal injury often have severe prognosis. Associated risk factorsshould be identifi ed and diagnosed quickly to establish aprioritized early and effective treatment

CLINICAL AND EPIDEMIOLOGICAL PROFILES OF NOVEL VIRUSES IN LOWER RESPIRATORY TRACT INFECTIONS IN CHILDREN

Viral respiratory tract infections are one of the leading causes of morbidity and mortality in pediatric pathology. The authors provide the latest information on the structure, pathogenesis, clinical features, epidemiology and response to treatment of newly discovered viruses affecting the respiratory tract in children: bocavirus, metapneumovirus, coronaviruses, rhinovirus C

CRISTALURIILE TOXICE – PREVALENŢA ÎN INTOXICAŢIILE ACUTE LA COPIL

Cristaluriile sunt entităţi rare în intoxicaţiile acute la copil, dar prin posibilitatea producerii insufi cienţei renale obstructive ele au un potenţial foarte grav, chiar ameninţător de viaţă. Autorii prezintă clasifi carea şi etiopatogenia cristaluriilor toxice, abordarea practică a intoxicaţiei cu etilenglicol şi a intoxicaţiei severe cu vitamina D, precum şi prevalenţa intoxicaţiei cu etilenglicol din două centre antitoxice pediatrice

THE ETIOLOGY AND THERAPEUTIC MANAGEMENT OF PNEUMOTHORAX AND PNEUMOMEDIASTINUM IN CHILDREN

Introduction. Pneumothorax, pyopneumothorax and pneumomediastinum are rare but severe entities in pediatric respiratory pathology. They are often associated with severe pulmonary infections with multidrugresistant germs and are a major cause of morbidity in children, most of the time being medical emergencies. Material and method. The objective of the study was to analyze retrospectively for a period of 4 years the etiology, the treatment and the clinical and laboratory data of a group of 48 children admitted and treated in SCUC Grigore Alexandrescu Hospital, Bucharest with diagnosis of pneumothorax, pyopneumotorax or pneumomediastinum. Patients with traumatic pneumothorax were excluded. Results. The main etiology was pneumonia followed by primary spontaneous pneumothorax, congenital malformations (especially digestive tract), and asthma. The pneumonia frequency was 42.48%, and Streptococcus pneumoniae was the most frequent etiologic agent The group also included 2 cases of pleuropulmonary tuberculosis and one case with hydatid cyst, Marfan syndrome, cystic fibrosis, foreign body aspiration, lymphoma and pneumonia with Pneumocystis jirovecii. Dyspnea and chest pain dominated the clinical picture. The therapeutic conduct was dictated by the etiology. It included simple oxygen therapy in small pneumothoraces, pleural drainage in the massive ones and pleural drainage and broad spectrum antibiotic therapy in the case of pyopneumothorax. It was considered necessary to establish pleural drainage in 64.29% of children, 52% of those with pneumothorax, and all patients with pyopneumothorax. The duration of pleural drainage ranged from one day to 35 days for the pneumothorax, with a median of 6 days, respectively between one day and 32 days, with a median of 19 days for the pyopneumothorax. The average patient hospitalization was 16 days. Conclusions. Pneumothorax is rare in daily clinical practice, but can be a major pediatric emergency. Treatment aims to ensure full lung expansion and prevent relapses. Management is different depending on etiology and severity. Oxygen therapy is very important, and it increases the rate of reabsorption four times. Prognosis is often good for patients without sequelae, in primary spontaneous pneumothorax, recurrences are frequent

THE IMPORTANCE OF VIRAL ETIOLOGY DETERMINATION IN SEVERE LOWER RESPIRATORY TRACT INFECTIONS IN INFANTS AND CHILDREN

Introduction. Community-acquired pneumonia is one of the leading causes of death worldwide in children under 5 years. In practice, viral detection using multiplex PCR is becoming increasingly used, it is most useful to understand the epidemiology and impact of viruses on the pediatric population but there are still many debates regarding the infl uence of viral detection on patient care. Objectives. In this study we aimed to analyze the impact of viral etiology determination on the duration of hospitalization and on the administered treatment. Material and methods. The selection criteria was: children between 0-5 years with severe lower respiratory tract infection. We have analyzed three groups of patients: a group with specifi ed viral infection, a second group with unspecifi ed viral infection and a third group with bacterial infection. Results. In the analyzed period 72 children under 5 years of age who have shown signs of acute respiratory failure have been diagnosed with a specifi c viral infection, only 2% of the total viral infections. The main etiology was represented by respiratory syncytial virus (RSV) in 73.5% of cases, followed by Infl uenza 11%, Parainfl uenza 4.2%, metapneumovirus (hMPV), Rhinovirus, Adenovirus and Bocavirus all with 2.8%. Within the unspecifi ed viral infection group antibiotics were used in 85.5% (n = 53) of the cases. Within the specifi ed viral infection group although viral etiology was fi rmly established antibiotics usage rate was higher 92% (n = 57). Duration of hospital stay was 2,5 days higher in the viral specifi ed group compared with the unspecifi ed one. Thus we found that although the diagnosis of viral infection was certainly given because of severe clinical picture and young age of children the expenses were 30% higher. Conclusions. In our study, RSV is the most common virus involved in the etiology of viral LRTI and is encountered in the most severe forms of the disease especially in young infants and prematures. Antibiotics are commonly used in the severe forms of LRTI, even if the viral etiology is certain and the groups of antibiotics used are similar. Determination of viral etiology has not reduced hospitalization, nor has led to changing of physician therapeutic approach

IMPORTANŢA DIAGNOSTICULUI ETIOLOGIC ÎN INFECŢIILE VIRALE SEVERE ALE TRACTULUI RESPIRATOR INFERIOR LA SUGAR ŞI COPIL

Introducere. Pneumonia comunitară reprezintă una din cauzele principale de deces în lume la copii cu vârsta sub 5 ani. Detecţia virală prin PCR multiplex este din ce în ce mai utilizată în practică; ea este utilă pentru a înţe lege epidemiologia şi impactul virusurilor asupra populaţiei pediatrice, însă există în continuare multe discuţii legate de modul în care detecţia virală infl uenţează modul efectiv de îngrijire al pacientului. Obiective. În studiul efectuat ne-am propus analiza impactului pe care l-a avut identifi carea etiologiei virale asupra duratei spitalizării şi asupra tratamentului administrat pe parcursul internării în spital. Material şi metodă. Am efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 4 ani, au fost selectaţi copii între 0-5 ani cu infecţie severă de tract respirator inferior. Am comparat 3 grupuri: un grup cu infecţie virală specifi cată, un grup cu infecţie virală nespecifi cată şi un grup cu infecţie bacteriană. Rezultate. În perioada analizată 72 de copii ce au prezentat semne de insufi cienţă respiratorie acută au avut stabilit un diagnostic etiologic concret de infecţie virală, doar 2% din totalul infecţiilor virale diagnosticate în spital. Etiologia principală a fost reprezentată de virusul sinciţial respirator (VSR) în 73,5% dintre cazuri, urmat de Infl uenza cu 11%, Parainfl uenza cu 4,2%, Metapneumovirusul (HMPV), Rinovirus, Bocavirus şi Adenovirus, toate cu 2,8%. În cadrul infecţiei virale nespecifi cate s-au folosit antibiotice în 85,5% (n = 53) dintre cazuri. În cadrul infecţiei virale specifi cate, deşi etiologia virală a fost certă, rata de folosire a antibioticelor a fost mai ridicată de 92% (n = 57) Durata spitalizării a fost în medie de cu 2,5 zile mai lungă în cadrul lotului cu infecţie virală specifi cată, faţă de lotul cu infecţie virală nespecifi cată. Deşi diagnosticul de infecţie virală a fost cert, dat fiind tabloul clinic sever şi vârsta mică a copiilor, cheltuielile realizate pentru cei cu infecţie virală specifi cată au fost cu 30% mai mari faţă de cei cu infecţie virală nespecifi cată. Concluzii. În studiul efectuat VSR este virusul cel mai frecvent implicat în etiologia ITRI virale, fi ind implicat în forme severe de boală mai ales la sugarii mici şi foştii prematuri. Antibioterapia este utilizată în mod frecvent în formele severe de ITRI, chiar dacă etiologia virală este certă şi cunoscută, clasele de antibiotice folosite fi ind asemănătoare. Determinarea etiologiei virale nu a redus spitalizarea şi nici nu a dus la schimbarea atitudinii terapeutice a medicului curant