Mesenteric cyst in the descending colon

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Chisturile mezenteriale reprezintă o patologie rară în abdomen. Fiind în majoritate asimptomatice, sunt descoperite accidental la ultrasonografie şi/sau în timpul scanării la tomografie computerizată (TC). Tratamentul chirurgical optimal este excizia completă a chistului. Caz clinic. Prezentăm cazul clinic a unei paciente în vârsta de 36 ani cu chist al mezoului al colonului descendent. Analizele de laborator fără deviere de norma. La TC cu contrastare s-a observat prezenţa chistului 14,0 x 8,3 x 9,4 cm, densitate 26 – 29 HU, situat retroperitoneal. Intraoperator s-a constatat prezenţa chistului, cu provenienţă din mezoul sigmei, ce a fost extirpat in toto. Discuții. Autorii discută în privinţa simptomatologiei, complicaţiilor, clasificării şi metodelor de tratament al chisturilor mezenteriale în contextul revistei literaturii.Introduction. Mesenteric cysts are rare abdominal findings. The majority are asymptomatic and if found are discovered incidentally during ultrasonography and/or CT scanning. The optimal surgical treatment requires complete excision of the cyst. Clinical case. We report a case of 36-year-old woman with mesenteric cyst in the descending colon. Laboratory tests indicated no abnormality. Abdominal CT revealed a cystic mass in the retropreritneal space measuring 14,0 x 8,3 x 9,4 cm, density 26 – 29 HU. We found a cystic mass at the mesentery of the descending colon that was extirpated in toto. Discussion. The authors discuss the symptoms and complications, classification, and treatment of mesenteric cysts with review of literature

Scrotal faecal fistula: a rare complication of incarcerated inguinal hernia

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, IMSP Institutul de Medicină Urgentă, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Fistula stercorală a scrotului este o complicaţie destul de rară a herniei inghinale strangulate. Doar 12 cazuri (dintre care 10 cazuri depistate la copii şi 2 – la adulţi) au fost raportate în literatura medicală ştiinţifică. Caz clinic. Noi am raportat un caz la un pacient de 54 ani, cu fistula stercorală hernie strangulată inghinală pe stânga (cecul şi apendicele vermicular erau angajaţi în sacul herniar). Acesta este al treilea caz de fistulă stercorală a scrotului depistat la adult. Pacientul s-a adresat la departamentul de urgenţă, fiindu-i stabilit diagnosticul de flegmon Fournier. La POD secundar, după debridarea fasciitei scrotale cu excizia ţesuturilor neviabile, s-a stabilit că fistula stercorală a scrotului este consecinţa herniei inghinale strangulate. S-a efectuat hemicolectomie pe dreapta cu ileotransversoanastomoză latero-laterală şi, ulterior cura herniei inghinale. Evoluţia postoperatorie a decurs fără complicaţii. Etiologia şi managementul al acestei rare complicaţii rămân încă discutabile.Introduction. Scrotal faecal fistula is a rare complication of incarcerated inguinal hernia. Only 12 cases (ten occurred in children and two in adult) have been reported in the world medical literature. Clinical case. We report another case of a 54-year-old male, who presented fistula following prolonged incarceration of a left inguinal hernia (the presence of a coecum and vermiform appendix in a hernial sac). This is the third case of scrotal faecal fistula reported in an adult. The patient presented to the emergency department with the diagnosis of a Fourniei's gangrene. On second POD after debridement of the scrotal fasciitis a enterocutaneous fistula in the scrotum was diagnosed as result of a strangulated inguinal hernia. The patient was treated by right hemicolectomy with an anastomosis and routine herniotomy was performed. Postoperative period was uneventful. The etiology and management of this rare complication is discussed

Duodenal and multivisceral isolated trauma: treatment results

Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Laboratorul de chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016Introducere. Leziunile organelor cavitare în structura celor abdominale constituie 16,3 - 43 %, iar letalitatea fiind 9 - 27%. Rămâne actuala problema lezării duodenului, în urma traumatismului închis și deschis, implicarea căruia reprezintă 0,6 – 5 % și nu depășește 10% în structura organelor tractului digestiv. letalitatea în cadrul traumatismelor izolate prezintă 11,8 - 30,5%. Raritatea leziunilor doudenale ne indică la faptul că acestea trebuie căutate în orice traumatism care a acționat la etajul superior abdominal. Determinarea algoritmului diagnostico – curativ în leziunile duodenale necesită studiere continuă. Scopul. Analiza leziunilor traumatice ale duodenului în traumatismul abdominal multivisceral izolat. Material și metode. Studiul reprezintă analiza tratamentului a 38 pacienți tratați cu leziuni duodenale în cadrul traumatismului izolat în Institutul de Medicină Urgentă, Clinica Chirurgie N1 “Nicolae Anestiadi”. B:F – 8:1, vârsta medie între 19 și 81 ani. Bolnavi cu traumatism duodenal închis n=26 (68,42%), deschis n=12 (31,57%). Spitalizați în stare de șoc n=8(21,05%), în stare de ebrietate n=21(55,26%). Mecanismul traumei: agresiune fizică n=7(18,42%), accident rutier n=3(7,89%), catatrauma n=2(5,26%), arma alba n=24(63,15%), arma de foc n=2(5,26%). Timpul ”traumă-operație” – până la 1 oră n=8(21,05%), 6 ore – 19(50% ), 24 ore – 7(18,42%), > 24 ore - 4(10,52%). Pacienții au fost operați după indicații vitale. Rezultate. Din lotul de studiu n=38, au decedat n=12(31,57%): cu traumatism deschis n=26(68,42%) decedați n=6(15,78%); cu traumatism închis n=12(31,57%), au decedat n=6(15,78%); < 24 ore mortalitatea n=4 (10,52%), >24 ore mortalitatea n=8(21,05%) Din numărul total de traumatizaţi, pe masa de operaţie, au decedat n=2 (5,26 %) Concluzii. În lotul de studiu s-a constatat: cel mai frecvent au fost lezate segmentele D1 și D2, cu predominarea gradului de severitate I-III. Letalitatea postoperatorie la bolnavii cu leziune duodenală închisă și deschisă este identică, fiind determinată de severitatea leziunilor altor organe. Intervențiile chirurgicale pe duoden nu au influențat rezultatul.Introduction. Injuries of hollow organs in the structure of abdominal is 16.3 to 43% and lethality is 9-27%.The problem of duodenum injury after open and close trauma involvement, which is 0.6 to 5% and to 10% in the structure of the digestive tract organs, remains actuality. Lethality in isolated trauma is 11.8 - 30.5%.The rarity of duodenal lesions indicate that they have sought in any trauma which acted in upper abdominal. Determination of the diagnostic and curative algorithm in duodenal lesions requires continuous learning. Purpose. Analysis of traumatic lesions of the duodenum in multivisceral isolated abdominal trauma. Materials and methods. The study represents an analysis of treatment of 38 patients with duodenal lesions in isolated trauma treated in Institute of Emergency Medicine, Surgery Clinic N1 "Nicolae Anestiadi". M:F – 8:1,the average age between 19 and 81 years. Patients with duodenal closed trauma n=26 (68,42%), open n=12 (31,57%). Hospitalized in shock n=8(21,05%), intoxicated n=21(55,26%). The mechanism of trauma: physical aggression n=7(18,42%), road accident n=3(7,89%), catatrauma n=2(5,26%), blank weapon n=24(63,15%), firearm n=2(5,26%). Time period "trauma-surgery" – up to 1hour n=8(21,05%), 6h – 19(50% ), 24h – 7(18,42%), > 24h - 4(10,52%). Patients were operated on after vital indications. Results. In the study group n=38, died n=12(31,57%): with open trauma n=26(68,42%) died n=6(15,78%); with closed trauma n=12(31,57%), died n=6(15,78%); 24 h mortality n=8(21,05%) Of all traumatized in surgery died n=2 (5,26 %) Conclusion. In the study group was found that: the most frequently were damaged segments D1 and D2, with the prevalence of severity I-III. Postoperative lethality of the patients with duodenal opened and closed lesion is identical, being determined by the severity of the injuries of other organs. Surgeries on the duodenum did not affect the outcome

Endoscopic treatment of perforated ulcer

Cu introducerea în anul 1976 a agenţilor anti H2, s-a micşorat evident numărul cazurilor de tratament chirurgical adresate ulcerului uo enal sau stomacal. Necatând la aceasta, incidenţa complicaţiilor asociate cu maladie ulceroase, în special perforaţia, practic nu s-a schimbat. Din 1990. când Mouret a descris în primieră suturarea laparoscopică a ulcerului duodenal perforat şi Nathanson. care a e ectuat primul tratament cu succes al ulcerului peptic perforat, metoda laparoscopică a devenit o procedură folosită pe larg. Primele cazuri de tratament laparoscopic al ulcerului perforat în Moldova au fost efectuate în 1997. Studiul prezentat se bazează pe analiza a 54 cazuri de ulcer perforat (48 barbaţi şi 6 femei), spitalizaţi în secţiile de chirurgie a Centrul Naţional Practico-Știinţific in Medicina de Urgenţă cu vârsta medie 25, 16 ani (15-60 ani). Analiza clinică confirmă: tratamentul laparoscopic este .o metoda eficientă de tratament, reduce durata de spitalizare a pacientului, există o reluare rapidă a tranzitului intestinal, iar complicaţiile postoperatorie sunt reduse.With the introduction of H2 receptor antagonist in 1976 there is a significant reduction of elective surgical cases carried out for duodenal and gastric ulcers. However the incidence of complications associated with peptic ulcer disease particularly perforation has not changed appreciably. Since 1990 when Mouret reported the first laparoscopic sutureless repair for a perforated duodenal ulcer and Nathanson the first successful laparoscopic suture repair for perforated peptic ulcer, laparoscopic approach became a widespread procedure. The first cases of treatment laparoscopic of perforated ulcer in Moldova were performed in 1997. The study is based on the analysis of 54 cases of perforated ulcer (48 men and 6 women), hospitalized in the surgical department of the Republican Emergency Hospital, mean age 25, 16 (limits 16 - 60 years). The performed clinical analysis attests that laparoscopic treatment is a safe and efficient method, it reduces the hospitalizing period and has a low rate of complications

Early complications of retroperitoneal hematoma in polytrauma

Catedra Chirurgie nr.1 “Nicolae Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Complicaţiile hematomului retroperitoneal prezintă una dintre redutabilele probleme şi sunt într-o ascensiune continuă; deţin o incidență de 6,13%, cu letalitatea până la 90%. Complicaţiile precoce ale hematomului retroperitoneal sunt: anemia, pareza intestinală, hemoragiile intraabdominale, eruperea hematomului retroperitoneal în cavitatea abdominală, etc. Scopul studiului: Evaluarea complicaţiilor precoce ale hematomului retroperitoneal în politraumatism. Material şi metode: Este prezentată analiza complicaţiilor precoce ale hematomului retroperitoneal la 195 pacienţi cu politraumatism, trataţi în Clinica Chirurgie nr.1. Vârsta medie – 38,81±16,03 ani. Scorul ISS = 38,84±6,76 puncte. S-a depistat: traumatism cranio-cerebrală în 73,02% cazuri; trauma toracelui – 76,31%; hemo-pneumotorax – 40,13%; trauma abdominală – 100%; fracturi pelviene – 77,95%, fracturi ale extremităţilor – în 45,39% cazuri. Conduita diagnostico-curativă – conform schemei standard. Rezultate: În primele 3 zile posttraumatice pacienții din lotul studiului s-au caracterizat prin anemie, şoc traumatic, insuficienţă cardio-respiratorie acută și ulcere acute digestive ca o reacţie la traumă. Complicaţiile precoce ale hematomului retroperitoneal – constatate la 37 (18,94%) pacienţi: anemia posthemoragică pe fondal de infuzii/hemotransfuzii – la 4 pacienţi, pareza intestinală (n=30), hemoragiile intra-abdominale (n=1), eruperea hematomului retroperitoneal în cavitatea abdominală, cu dezvoltarea peritonitei (n=2). Complicaţiile hematomului retroperitoneal în mod direct sau indirect au influenţat asupra exodului, cu letalitatea 36,92% (n=72) cazuri. Сoncluzii: Diminuarea complicaţiilor precoce ale hematomului retroperitoneal e influențată de tratamentul complex şi oportun, bazându-se pe principiul identificării lanţului etiopatogenetic al complicaţiilor. Succesul tratamentului în politraumatismul complicat cu hemoragie este orientat spre preîntîmpinarea hemoragiilor și profilaxia complicaţiilor hematomului retroperitoneal.Introduction: Complications of retroperitoneal hematoma presents one of the most important actual problem, being in a continuous growth, stated in 6.13%, with mortality rates up to 90%. Early complications of retroperitoneal hematoma are: anemia, intestinal paresis, intraabdominal haemorrhages, retroperitoneal hematoma eruption into the abdominal cavity, etc. The aim of study: Assessment of early complications of retroperitoneal hematoma in polytrauma patients. Material and methods: We present the analysis of early complications of retroperitoneal hematoma in 195 patients with polytrauma, treated at the Surgical Clinic nr.1. Mean age: 38.81±16.03 years. ISS score = 38.84±6.76 points. Diagnosed conditions: brain trauma – in 73.02% cases; chest trauma – 76.31%; hemo-pneumo-thorax – 40.13%; abdominal trauma – 100%, pelvic fractures – 77.95%, fractures of extremities – in 45.39% cases. The management of patients was performed according to standard schemes. Results: In the study group, the first three post-traumatic days were characterized by anemia, traumatic shock, acute cardiorespiratory insufficiency and acute gastrointestinal ulcers, as a reaction to trauma. Early complications of retroperitoneal hematoma were observed in 37(18.94%) patients: post-hemorrhagic anemia required infusions/blood transfusion – in 4 patients, intestinal paresis (n=30), intra-abdominal hemorrhages (n=1), retroperitoneal hematoma eruption in the abdominal cavity with the development of peritonitis (n=2). The complications of retroperitoneal hematoma directly or indirectly have influenced on exodus, with mortality rate of 36.92% (72 cases). Conclusions: Decrease of the rate of early complications of retroperitoneal hematoma depends on timely complex treatment, relying on the principle of identifying the etiopathogenetic chain of complications. Successful treatment in the severe polytrauma complicated by hemorrhage is oriented toward prevention of hemorrhages, defines the prophylaxis of complications in retroperitoneal hematoma

Determination of the volume of blood loss in traumatism using shock index Allgower

Catedra Chirurgie nr.1 “N.Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Aprecierea aproximativă a volumului sângelui pierdut, gradului de şoc, la accidentaţii posttraumatici se determină conform clasificării şocului hemoragic prin sistemul de 4 grade, cu determinarea semnelor clinice: pulsul, tensiunea arterială, frecvenţa respiratorie, debitul urinar, statutul mental. Indicele de şoc Allgower (SIA) – volumul sângelui circulant în procente, în corelaţie cu gradul de şoc, indică valoarea pierderii de sânge la accidentaţii posttraumatici, având importanţă practică. Scopul: Utilizarea SIA în aprecierea volumului sângelui pierdut la accidentaţii posttraumatici. Material și metode: S-au determinat valorile pierderii de sânge, utilizînd SIA la 159 politraumatizaţi. La spitalizare a fost efectuată examinarea clinică cu determinarea: pulsului, tensiunii arteriale, frecvenţei respiratorii, debitului urinar, statutului mental, SIA. Rezultate: Conform corelaţiei: SIA = 1-1,1 corespunde şocului hemoragic de gradul I cu pierdere de sânge <750 ml – stabilit la 39 pacienţi; SIA = 1,5 – şoc de gradul II, pierdere <750-1500 ml – 85 cazuri; SIA = 2 – şoc de gradul III, pierdere <1500-2000 ml – 9 cazuri; SIA = 2,5 – şoc gradul IV, pierdere de sânge >2000 ml – la 26 pacienţi. Compensarea pierderii sangvine a fost complexă, în volum adecvat, în corespundere cu principiile contemporane. Concluzii: S-a demonstrat, că începând cu examenul clinic la spitalizare, este posibil de a determina volumul aproximativ al sângelui pierdut la accidentaţii posttraumatici, prin utilizarea SIA. SIA este suficient pentru calcularea volumului necesar de infuzii/hemotransfuzii în tratamentul antişoc.Introduction: Definition of the approximate volume of blood loss, the degree of post-traumatic shock in trauma patients is determined according to the classification system of hemorrhagic shock by 4 degrees, with the determination of clinical signs: pulse, blood pressure, respiratory rate, urinary flow rate, mental state. The shock index Allgower (SIA) – circulating blood volume in percent, indicates the loss of blood in post-traumatic patients, having practical significance. The aim: Determination of volume of blood loss in post-traumatic patients, using SIA. Material and methods: Approximate volume of blood loss was determined using SIA in 159 polytrauma victims. During hospitalization clinical examination was performed determining: pulse, blood pressure, respiratory rate, urinary flow rate, mental status, and SIA. Results: According correlation, SIA =1-1.1 corresponds to the I-st degree of hemorrhagic shock with blood loss <750 ml – present in 39 patients; SIA = 1.5 – corresponds to II-nd degree of shock, loss <750-1500 ml – 85 cases; SIA = 2 – III-rd degree of shock, loss 2000 ml – 26 patients. The substitution of blood loss was complex, on adequate amounts, in accordance with contemporary principles.Conclusions: It was demonstrated, that starting with clinical examination at hospitalization, it is possible to determine the approximate volume of blood loss in posttraumatic patients, using SIA. It seems to be sufficient to calculate the necessary volume of infusion/blood transfusion in the treatment of shock

Exacerbation of concomitant diseases in the development of post-traumatic complications

Catedra Chirurgie nr.1 “N.Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Acutizarea maladiilor concomitente influenţează apariţia şi dezvoltarea complicaţiilor posttraumatice. Scopul: Studierea influenţei acutizării maladiilor concomitente asupra apariţiei complicaţiilor în traumatismul asociat. Material şi metode: Sunt prezentate datele complicaţiilor din lotul studiului a 195 pacienţi cu traumatism asociat. La baza lucrării se află rezultatele investigaţiilor: examenului clinic; USG; examenului radiologic, TC, laparotomiei şi ale tratamentului.Rezultate: Din lotul studiului (n=195) la 142 (72,82%) pacienţi s-au constatat 208 cazuri de complicaţii posttraumatice. Acutizarea maladiilor cronice concomitente constatate în 75 cazuri, înregistrate la 55 (28,2%) pacienţi: la 22 (11,28%) pacie nţi – o singură patologie concomitentă acutizată, la 33 (16,92%) – multiple. Din lotul studiului la 50 pacienţi, care au suportat pneumonie, la 15 din ei – înregistrate maladii respiratorii cronice; la 24 pacienţi s-a dezvoltat insuficienţa cardio-vasculară acută, din ei la 12 pacienţi – pe fondalul maladiilor cardiace cronice. Accentuăm, fonul sporit al maladiilor cronice: neurologice, hepatice, renale, endocrine – determină o rată ridicată a mortalităţii în acest grup de pacienţi – 15,9% (n=31) cazuri. Concluzii: S-a constatat, că unul din factorii etiologici în dezvoltarea complicaţiilor, aparente în 72,82% (n=142) cazuri de traumatism asociat a fost acutizarea maladiilor concomitente cronice în 38,46% (n=75), în 15,9% (n=31) cazuri decesul a survenit în urma acutizării maladiilor concomitente, ce dictează necesitatea tratamentului complex la pacienţii cu maladii concomitente, pentru prevenirea acutizării şi reducerea complicaţiilor; determinând creşterea eficienţei tratamentului.Introduction: Exacerbation of concomitant diseases influence on the occurrence and development of post-traumatic complications. The aim: To study the impact of exacerbation of concomitant diseases on the occurrence of complications in associated trauma patient. Material and methods: There are presented data of developed complications in the study group of 195 patients with associated trauma. The work is based on the results of research: clinical examination; ultrasonography; radiography, CT scan, laparotomy and results of treatment. Results: From the study group (n=195) in 142 (72.82%) patients were ascertained 208 cases of traumatic complications. Acute exacerbation of concomitant chronic diseases established in 75 cases was registered in 55 (28.2%) patients: at 22 (11.28%) patients – one acute concomitant pathology with exacerbation, in 33 (1.92%) – multiple. In the study group of 50 patients, who had suffered pneumonia, in 15 of them was registered chronic respiratory diseases; in 24 patients – acute cardio-vascular insufficiency, in 12 patients on the background of chronic heart disease. We stress, increased background of chronic diseases: neurological; hepatic, renal, endocrine, etc., which caused a high mortality rate in this group of patients – 15.9% (n=31) cases. Conclusions: It was stated, that one of etiological factors in the development of the complications, observed in 72.82% (n=142) cases of associated trauma patients, was the exacerbation of chronic concomitant diseases in 38.46% (n=75). In 15.9% (n=31) of cases death was caused by worsening of concomitant diseases, that dictates the need for complex treatment in patients with concomitant pathology to reduce complications

Correlation between the degree of severity and ethiopathogeny of traumatism

Catedra Chirurgie nr.1 “N.Anestiadi”, Laboratorul Chirurgie HPB, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Tratamentul accidentaţilor posttraumatici depinde de mulţi factori: starea generală a pacientului, severitatea traumatismului, etiopatogeneza leziunilor, etc. Noi am studiat corelaţia între severitatea gradului traumatismului şi etiopatogenia traumei. Material și metode: Este prezentată analiza severităţii gradului traumatismului în corelaţie cu etiopatogenia traumei la 195 pacienţi cu traumatism asociat. Cauză traumatismului a fost: accident rutier – 109 (55,9%), catatraumatism – 59 (30,26%), strivire – 11 (5,64%), agresiune fizică – 16 (8,2%) accidentaţi. Analiza structurii traumatismului a stabilit: trauma toracelui (n=116); fracturi pelviene (n=152), fracturile coloanei vertebrale (n=6), fracturi ale membrelor (n=76), lezarea organelor parenchimatoase intra-abdominale (n=139), hemoragii intra-abdominale (n=195), și altele – de diferite grade şi asocieri. La spitalizare în lotul studiului (n=195) valoarea medie a severităţii leziunilor traumatice conform scorului GCS a fost 11,25±3,26; AIS = 10,58±3,78; ISS = 36,78±16,99; SI Allgower = 1,3±0,63. În secţia de reanimare internaţi – 141 (72,3%) traumatizaţi. Tratamentul efectuat a fost complex, individual, în corespundere cu principiile contemporane. Rezultate: În lotul pacienţilor după accident rutier valoarea medie a severităţii leziunilor traumatice a constituit: GCS = 11±3,17; AIS = 11,37±3,58; ISS = 38,66±14,89; SI Allgower = 1,4±0,44. La pacienţii (n=59) după catatraumatism valoarea medie a severităţii leziunilor traumatice a constituit: GCS = 10,95±3,25; AIS = 11,2±3,74; ISS = 39,02±15,88; SI Allgower = 1,34±0,32. În loturile pacienţilor după strivire şi agresiune fizică valoarea medie a severităţii leziunilor traumatice a constituit respectiv: GCS = 11±3,15; AIS = 9,57±3,37; ISS = 39,28±15,54; SI Allgower = 1,36±0,6; și GCS = 12,15±1,26; AIS = 9,3±1,78; ISS = 35,78±16,99; SI Allgower = 0,74±0,37. Concluzii: Compararea estimărilor severităţii leziunilor la pacienţii cu factor etiopatogenetic divers nu a demonstrat corelaţii semnificative după scorurile comparate, dovedind că severitatea traumatismului este în funcție de caracterul traumei, prezența lezărilor multiple ale scheletului şi organelor interne, a hemoragiilor masive.Introduction: Different factors influence the management of post-traumatic injured: general state of patient, the gravity of injuries, ethiopathogeny of trauma and others. We studied correlation between the degree of severity and etiology of trauma. Material and methods: We present the analysis related to the degree of severity of traumatism in the correlation with etiology of injuries in 195 patients with associated trauma. The cause of trauma was: falling from height – 59 (30.26%), car accidents – 109 (55.9%), compression – 11 (5.64%), physical aggression – 16 (8.2%) cases. The analysis of traumatism determined: chest trauma (n=116); fractures of: pelvis (n=152), spine (n=6), limbs (n=76); parenchymatous organs injury (n=139), intra-abdominal hemorrhage (n=195), and others with different associations and various degree. During hospitalization the medium value severity according to different scores were: GCS = 11.25±3.26; AIS = 10.58±3.78; ISS = 36.78±16.99; SI Allgower = 1.3±0.63. Into ICU department were hospitalized 141 (72.3%) patients. The treatment was complex, individual, in accordance with contemporary principles. Results: In the group of pts after car accident (n=109) the mean severity of traumatic injuries constituted: GCS = 11±3.17; AIS = 11.37±3.58; ISS = 38.66±14.89; SI Allgower = 1.4±0.44. In patients after falling from height (n=59) the mean severity of traumatic injuries constituted: GCS = 10.95±3.25; AIS = 11.2±3.74; ISS = 39.02±15.88; SI Allgower = 1.34±0.32. In the groups of patients after compression and physical aggression (n=11) mean severity of traumatic injuries were respectively: GCS = 11±3.15; AIS = 9.57±3.37; ISS = 39.28±15.54; SI Allgower = 1.36±0.6; GCS = 12.15±1.26; AIS = 9.3±1.78; ISS = 35.78±16.99; SI Allgower = 0.74±0.37. Conclusions: Comparing severity of the lesions in trauma patients with diverse etiologic factors did not show significant correlation according to compared scales, proving, that the severity of traumatism depends on the nature of the injury, multiple skeletal and internal organs lesions, massive hemorrhages

Duodenal contusions: management and evolution

Catedra Chirurgie nr.1 “N.Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Clinica Chirurgie Generală, UMF “Carol Davila”, Bucureşti, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Leziunile duodenale prin contuzie în cadrul traumatismelor abdominale, asociate cu schimbări organice fac diagnosticul şi intervenţiile dificile, cu o morbiditate şi mortalitate marcată. Incidenţa perforaţiilor duodenale în urma contuziilor este 1:1000, fiind urmată de o mortalitate de 2-16%. Scopul: Analiza letalităţii în lotul bolnavilor cu contuzii duodenale. Material si metode: Din lotul de 108 politraumatizaţi, trataţi în Spitalul Clinic de Urgenţă (Chişinău) şi Spitalul Clinic de Urgenţă (Bucureşti) în aa.1990–2015, cei cu contuzie duodenală au constituit – 26 (24,07%); B:F – 4:1; vârsta variind între 19 şi 80 ani. Mecanismul traumei: accident rutier – 15 (57,69%), catatraumatism – 6 (23,07%), agresiune fizică – 5 (19,23%). Toţi pacienţii au fost supuşi intervenţiei chirurgicale după indicaţii vitale pentru hemoperitoneum sau peritonită. După soluţionarea altor leziuni viscerale a fost determinată macroscopic contuzia duodenală, care nu a necesitat soluţionare chirurgicală. Rezultate: Letalitatea a constituit 46,15%. Nici un caz de contuzie duodenală nu a evoluat cu fistulă duodenală. Concluzii: Analizând rezultatele tratamentului pacienţilor cu contuzii duodenale în politraumatisme s-a constatat că contuzia duodenală nu a necesitat intervenţie pe duoden şi nu a influenţat mortalitatea în cazuistica prezentată. Cauza letalităţii a fost politraumatismul sever ce a provocat insuficienţă poliorganică, fapt confirmat la necropsie.Introduction: Duodenal contusion associated with organic changes makes the diagnosis and interventions difficult with a significant morbidity and mortality. Incidence of duodenal perforations after contusion is 1:1000, with a mortality rate of 2-16%. The aim: To analyze mortality of the patients with duodenal contusions. Material and methods: From a total of 108 patients with polytrauma treated between years 1990-2015 within the Emergency Hospitals from Chisinau and Bucharest, those with duodenal contusion accounted 26 (24.07%); M:F – 4:1; age – between 19 and 80 years. Trauma mechanism: vehicle accidents – 15 (57.69%), falls from heights – 6 (23.07%), violence attack – 5 (19.23%). All patients underwent surgery for vital indications for hemoperitoneum or peritonitis. After treating other visceral injuries, macroscopically duodenal contusion was determined, that not required surgical treatment. Results: Mortality rate was 46.15%. None of the duodenal contusion cases evolved to duodenal fistula. Conclusions: Analysis of treatment results of the polytrauma patients with duodenal contusion showed that duodenal contusion did not require interventions on duodenum, and did not have an impact on the mortality rate in presented series. Mortality was caused by severe polytrauma which induced multiple organ failure confirmed after necropsy

Postoperative mortality in duodenal trauma

Clinica Chirurgie nr. 1 “N.Anestiadi”, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova, Clinica Chirurgie Generală, UMF “Carol Davila”, Bucureşti, România, Al XII-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova cu participare internațională 23-25 septembrie 2015Introducere: Trauma duodenului este o problemă socială şi medicală, dificilă în chirurgia de urgenţă. Letalitatea în traumatismul duodenal constituie 52-80%. Scopul: Studierea letalităţii în traumatismul duodenal închis şi deschis. Material și metode: Este prezentat un studiu retrospectiv şi prospectiv pe 108 pacienţi cu trauma duodenului, trataţi pe parcursul a 26 ani în Spitalul Clinic de Urgenţă (Chişinău) şi Spitalul Clinic de Urgenţă (Bucureşti). B:F – 11:1; vârsta variind între 18 şi 81 ani. Bolnavi cu traumatism duodenal închis au fost 67 (62,03%), deschis – 41 (37,96%). Bolnavi cu traumatism duodenal izolat – 36 (33,33%), cu politraumatism – 72 (66,66%). Mecanismul traumei: accident rutier – 31 (28,7%), agresiune fizică – 22 (20,37%), catatraume – 12 (11,11%), strivire – 2 (1,85%), armă albă – 31 (28,7%), armă de foc – 10 (28,79%). Toţi pacienţii au fost supuşi intervenţiei chirurgicale după indicaţii vitale. Rezultate: Letalitatea generală a constituit – 47,22%, cu traumatism închis – 52,23%, cu traumatism deschis – 39,02% (t=0,87; р>0,05), în traumatismul izolat – 27,77%, iar în politraumatisme – 37,96% (t=1,91, p>0,05). Concluzii: Letalitatea postoperatorie în politraumatisme la bolnavii cu traumatism duodenal este mai mare decât în trauma izolată, rata mai mare fiind asociată cu caracterul închis al traumatismului şi este determinată de severitatea leziunilor asociate a organelor de importanţă vitală.Introduction: Duodenal trauma is a social and medical issue, difficult in emergency surgery. Mortality rate in duodenal trauma reaches 52-80%. The aim: To study mortality in blunt and penetrating duodenal trauma. Material and methods: A retrospective and prospective study was performed including 108 patients with duodenal trauma, treated during 26 years within the Emergency Hospitals from Chisinau and Bucharest. M:F ratio – 11:1; age – between 18 and 81years. Blunt duodenal trauma – 67 (62.03%) cases, penetrating – 41 (37.96%). Isolated duodenal trauma – 36 (33.33%), with polytrauma – 72 (66.66%). Trauma mechanism: vehicle accidents – 31 (28.7%), violence attack – 22 (20.37%), falls from heights – 12 (11.11%), crushing – 2 (1.85%), stabbed – 31 (28.7%), gunshot – 10 (28.79%). All patients underwent surgery for vital indications. Results: General mortality rate was – 47.22%, in blunt trauma – 52.23%, in penetrating trauma – 39.02% (t=0.87, p>0.05); in isolated trauma – 27.77%, and in polytrauma – 37.96% (t=1.91; p>0.05). Conclusions: Postoperative mortality in polytrauma patients with duodenal injuries is higher compared to isolated injuries; higher rate being associated with blunt trauma and is determined by the severity of the associated injuries of vital organs