Rezumat
În procedeul de albire sunt posibile o sumedenie de efecte adverse, care pot
fi preântâmpinate numai graţie prin stricteţia realizării etapelor de albire.Summary
The procedure of whitening can be associated with a great number of
side‑effects that can be prevented by the strict fulfilment of the stages of
whitening

Burlacu, Valeriu

Burlacu, Victor

Cartaleanu, Angela

Ojovan, Ala

Ursu, Elvira

Vataman, Feodosii

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova

334. Silver,f.H., and christiansen, D.l., biomaterials Science and bi‑ocompatibility. New York, Springer‑Verlag 1999.5. Holmgren eP, Seckinger RJ, Kilgren lM, Mante f. evaluating parameters of osseointegrated dental implants using finite ele‑ment analysis—a 2‑dimensional comparative study examining the effects of implant diameter, implant shape, and load directi‑on. J oral implantol. 1998; 24:80‑88.6. akpinar i, anil N, Parnas l. a natural tooth’s stress distribution in occlusion with a dental implant. J oral Rehabil. 2000; 27:538‑ 545.7. Hubsch Pf, Middleton J, Knox J. a finite element analysis of the stress at the restoration‑tooth interface, comparing inlays and bulk fillings. biomaterials. 2000; 21:1015—1019.8. Tanne K, Mamoru S, burstone c. Three‑dimensional finite ele‑ment analysis for stress in the periodontal tissue by orthodontic forces. am J orthod Dentofacial orthop. 1987; 92:499‑505.9. l. boschian Pest, S. Guidotti, R. Pietrbissa, M. Gagliani‑ „Stress distribution in a post‑restored tooth using the threedimensio‑nal finite element method„, Journal of oral Rehabilitation (33), 690‑697, 200610. P.M. cattaneo, M. Dalstra, b. Melsen‑ „The finite element Me‑thod: a Tool to Study orthodontic Tooth Movement„, J Dent Res 84(5):428‑433, 2005.Prezentat la 24.06.2008ALBirEA DinŢiLOr. COnsECinŢE Şi COMBATErERezumatÎn procedeul de albire sunt posibile o sumedenie de efecte adverse, care pot fi preântâmpinate numai graţie prin stricteţia realizării etapelor de albire.SummaryTooth whitening: Consequences and controlThe procedure of whitening can be associated with a great number of side‑effects that can be prevented by the strict fulfilment of the stages of whitening.Actualitateuna din cele mai actuale probleme ştiinţei stomatologice este cea de elaborare a procedeelor raţionale de albire a dinţilor .În spectrul metodologiilor de albire a lor este inclus şi procedeul chimic. În baza lui sunt amplasate procesele de oxidare apărute asupra ţesuturilor dure dentare. În anul 1847 a văzut lumina tiparul prima lucrare despre aplicarea peroxidului de hydrogen în calitate de albitor. este bine cunoscut faptul, că peroxidul de hydrogen se descompune în apă şi oxigenul atomar. De oarece apa oxigenată este o substanţă nestabilă, în sistemele moderne de albire mai frecvent sunt folosite peroxidul de carbamidă şi peroxidul de ureie, care în urma descompunerii de asemenea formea‑ză oxigenul atomar. intensitatea discromiei dentare este determinată de numărul de compuşi pari ai carbonului. oxidarea favorizează formării unor compuşi mai simpli, unitari ai carbonului, care aprovizionează minorizarea pigmentării, albind dinţii. este vădit faptul, că organismul uman va fi capabil să reprogrameze starea iniţială a ţesuturilor şi peste o perioadă de timp respectiv efectul albirii va slăbi.V‑om menţiona, că după albirea chimică această perioadă, constituie 1—2 ani, clinic satisfăcătoare pentru majoritatea pacienţilor.Nu v‑om uita că materialele artificiale nu se supun procesului de albire şi prin urmare una din condiţii necesare de menţinut va fi lipsa lor pe suprafeţele vesti‑bulare dentare.altă condiţie necesară menţinerii va fi lipsa defectelor obturative şi sectoarelor protejate de dentină, deoarece poate fi provocată senzaţii hiperestezice.o conştientizare insuficientă a sensului problemei proceselor de albire poate provoca dubii atât din partea medicului stomatolog, cât şi pacientului. Propuneri‑lor de către firmele producătoare a sistemelor de albire sunt numeroase, dar câte‑odată dinţii pacienţilor nu se albesc satisfăcător în contrarul realizărilor efectuate, parcă cu stricteţe după cerinţele şi regulamentul instrucţiilor sau apar complicaţiie nedorite. care ar fi cauzele?În general, vom duce contul, că albirea dinţilor este o reacţie chimică dirijată (controlată). in această reacţie se includ două sau câteva elemente iniţiale, în urma căreia se formează compuşi noi. Nu se exclude că reacţie din diverse cauze poate să nu evolueze în genere. În cazul, când ea a avut loc, ne va îngrijora viteza ei şi securitatea ţesuturilor adiacente.Burlacu Valeriu, d.m., profesor universitar,  Cartaleanu Angela, d.m.,  ursu Elvira d.m.,  Ojovan Ala, d.m.,  Vataman Feodosii, categoria superioară,  Burlacu Victor,USMF „N. Testemiţanu“Odontologie — paradontologie34albirea dinţilor ca reacţie are lor între un oareca‑re oxidant (exemplu oxigenul atomar) şi moleculele ţesuturilor dentare dure, care conţin pigmentul (dis‑colorantul). Teoretic, în urma unei reacţii nestăpânite, putem obţine oxidul carbonic şi apă. Stricteţea contro‑lului poate preântâmpina formarea acestor compuşi. eficacitatea albirii va depinde pe de o parte, de tipul pigmentului găsit în ţesuturile dure dentare, cantita‑tea lui şi profunzimea penetrării lui şi de altă parte, de reactivitatea oxidării, capacităţile ei de a pătrunde la profunzimea satisfăcătoare în ţesut şi viteza petrecerii reacţiei date. După procedura dinţii devin vizual mai luminoşi, deoarece produsele intermediare a reacţiei chimice sunt mai luminoase de cât cele iniţiale.cum am mai menţionat, în calitate de agenţii albi‑tori în sistemele moderne, de regulă, sunt folosite pero‑xidul de hidrogen şi peroxidul carbamidei. Produsele date spontan se descompun cu formarea oxigenului atomar, care dispune de efectul oxidantului, prin urma‑re şi de cel al albirei. Pătrunderea are loc prin calea ma‑tricei organice, între cristalele anorganice din profun‑zimea ţesuturilor dure unde şi are loc reacţiile mai sus enumerate, cu efectul de albire a smalţului şi dentinei.Scopul lucrăriiDe a analiza efectele adverse ale albirii în scopul preântâmpinării apariţiei lor, obiectivele cercetării a reeşit din scopul fluorării şi a constituit procesul de determinare a cauzelor celor mai frecvente efecte ad‑verse în albirea dinţilor.Material şi metode de cercetare, discuţiiÎn practica de toate zilele medicii stomatologi apli‑că metodele de albire de oficiu şi la domiciliu.Rezultat pozitiv şi rapid acordă administrările gelului macro‑concentrat pe dinţii în cauză direct în oficiul medicului profesional. După izolarea gingiei, cu gel se acoperă suprafaţa vestibulară a dinţilor, iar pentru accelerarea reacţiei gelul administrat se acti‑vează cu sursă de lumină.cu atât este mai mare puterea luminii, cu atât mai rapid va avea loc reacţia de albire.albirea la domiciliu include confecţionarea capei supradentare individuale, elaborate de un aparat spe‑cial termovacuum. Prin intermediul capei, pacientul de sinestătător realizează administrarea remediului de albire (gel de concentraţii mai mici). Procedura tehnologică individuală este propusă de medicul sto‑matolog şi ralizată de pacient, care este obligat strict să îndeplinească toate recomandările‑schemă, deoa‑rece în caz contrar procesul de albire va face eşec.un rol deosebit în procedeele de albire îi revine albi‑rei intracoronare (ai). Tehnologia dată se aplică în dinţii depulpaţi, fără elaborarea capelor şi de regulă se efectu‑ează câte pe un singur dinte. albirea intracoronară, pro‑voacă nedumerirea unor stomatologi prin faptul conse‑cinţelor distructive — rezorbarea radiculară cervicală.În urma morţii fascicolului neuro‑vascular radicu‑lar hemoglobinul se va descompune formând hemosi‑derina şi fierul, care contractând cu sulfatul de hirdo‑gen, găsit în cantităţi mari în cavitatea orală, formează sulfatul de fier. el va precipita în tubulele dentinare, provocând dintelui tonalitatea de culoare gri‑murda‑ră. conform datelor Dahilstrom S. Wetal (1997), pe‑roxidul de hidrogen, în timpul albirii, devine capabil să formeze radicali — hidroxili în prezenţa fierului. aceşti radicali sunt foarte reactivi şi difundând prin structura dintelui în periodontul de colet, distruge componentele ţesutului conjunctiv — colagenul şi aci‑dul hialuronic, provocând procesele rezorbtiv — infla‑matorii. Prin urmare problema microscurgerii, devine efect nespecific, de bază a procesului de albire intraco‑ronară cu consecinţe nefavorabile integrităţii dentare. cu regret, până actualmente nu există bariere cu efica‑citate de 100%, capabile să împiedice difuzia peroxidu‑lui de hidrogen în ţesutul parodontal.este cunoscut bine faptul că peroxidul de hidro‑gen în concentraţii majore provoacă acţiuni distructi‑ve asupra ţesuturilor nu numai parodontale dar şi cele dentare. cauza sunt peroxidele reziduale, care relativ timp îndelingat după albire sunt prezente în ţesuturile dure dentare şi secundare periodontului de colet. Prin urmare rămâne actuală problema de neutralizare a re‑stanţelor peroxide . În acest scop Rotstein i ( 1993) cu succes a folosit catalaza enzima de oxidare peroxidă. o singură procedură de aplicare a catalazei pe 3 minu‑te îndată după seansul de albire lichidează totalmente peroxidul rezidual. Mai mult decât atât, leucoperoxi‑daza salivei umane în combinare cu catalaza aplicată după seansul de albire, păstrează vitalitatea fibroblaş‑tilor gingivali şi iniţiază producerea colagenului.Vom menţiona, că cea mai mare parte de pacienţi după albire prezintă senzaţia hiperesteziei, condiţio‑nată de acţiunea negativă a peroxidului de hirdogen asupra organului pulpar. În paralel au loc modificări în morfologia adamantinei — scade microduritatea ei, se minimalizează rolul coeficientului ca /P . În scopul prevenţiei acestor modificări pot fi folosite mijloacele remineralizante, mai ales cu ca, f, P.În locul peroxidului de hidrogen cu succes pot fi folosite substanţe mai puţin agresive cum ar fi pero‑xidul de carbamidă, carbamida ureică, iar aplicarea perboratului de sodiu permite de minimalizat conse‑cinţele negative ale albirii.atât pe pacienţi cât şi pe medicii stomatologi îi pre‑ocupă problema păstrării rezultatelor albirii pe o dutată mai lungă. fermă va fi activitatea de albire care va în‑truni în sine diverse combinări: procedeul de uz casnic cu cel de oficiu; de uz casnic cu cel de albire intracoro‑nară; microabraziune cu albirea de uz casnic etc.ConcluzieNumai lucrul realizat în comun, cu menţinerea strictă a regimului de exploatare a rezultatelor obţi‑nute pot servi păstrării tonului de albire rezultat din tratamentul estetic pe durata a 1—2 ani.Bibliografie1. Dahilstrom S.W. et al. Hydroxil radical activity in thermo‑ca‑talytically bleached root filled teethe // endodontic and Dental Traumatology, 1997, Jun, 13 (3) p. 119/125.2. Rotştein i., Role of catalase in the elimination of reyidual hydro‑gen peroxide following tooth bleaching // Journal of endodon‑tic, 1993, Nov., 19(11) p. 567‑569.Prezentat la 30.05.2008

Tooth whitening: Consequences and control

http://repository.usmf.md/./bitstream/20.500.12710/23520/1/Albirea_dintilor._Consecinte_si_combatere.pdf

Tooth whitening: Consequences and control

Abstract

Similar works

Full text

Available Versions

Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova