19 research outputs found
Effect of prolonged holding under contact loading on the peculiarities of phase changes in silicon
It was shown that prolonged holding under the peak load during indentation of Si (100) led
to the creep of material even at room temperature that became possible due to the phase
transition into more plastic metallic b-Sn phase. The end structural phases in the indentation
zone, studied by micro-Raman spectroscopy were found to be affected by the longer
holding under the load and demonstrated more intensive peaks for amorphous phase (a-Si)
in the depth of the indentation comparatively with those for short holding indentations.
It was suggested that this effect was caused by the activation of the dislocation mechanism
of a-Si formation, as a result of longer shear stresses action under prolonged holding. This
fact induced some changes in the kinetics of the unloading events, which demonstrated the
tendency to the “kink pop-out” formation instead of typical “pop-out” and “elbow”.Досліджено вплив тривалої витримки під час індентування на особливості фазових перетворень і деформації кремнію Si (100). Показано, що тривала витримка за
максимального навантаження призводить до повзучості матеріалу навіть за кімнатної температури завдяки фазовому перетворенню на пластичнішу металеву b-Sn фазу. Кінцеві структурні фази в зоні відбитка, виявлені за допомогою мікро-Рамановської спектроскопії, вказують на інтенсифікацію утворення аморфної фази (a-Si) зі зростанням часу
витримки. Передбачається, що причина цієї додаткової аморфізації може мати дислокаційну природу, як результат зростання щільності дислокацій під час повзучості і перебудови дислокаційної структури під час розвантаження. Цей факт вносить деякі зміни до
кінетики розвантажувальних явищ, які демонструють тенденцію до утворення “kink popout”
замість типових “pop-out” і “elbow”.Исследованно влияние длительной выдержки при индентировании на
особенности фазовых превращений и деформирования кремния Si (100). Показано, что
длительная выдержка при максимальной нагрузке ведет к ползучести материала даже при
комнатной температуре благодаря фазовому превращению в более пластическую металлическую b-Sn фазу. Конечные структурные фазы в зоне отпечатка, выявленные посредством микро-Рамановской спектроскопии, указывают на интенсификацию образования
аморфной фазы (a-Si) с ростом времени выдержки. Предполагается, что причина этой дополнительной аморфизации может иметь дислокационную природу, как результат роста
плотности дислокаций во время ползучести и перестройки дислокационной структуры во
время разгрузки. Этот факт вносит некоторые изменения в кинетику разгрузочных явлений, которые демонстрируют тенденцию к образованию “kink pop-out” вместо типичных
“pop-out” и “elbow”
Mediastinitis after cardiac surgery
Departamentul Cardiochirurgie SCR, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Scopul lucrării. Mediastenita anterioară după operații pe cord, determină o rată sporită a morbidității, care denotă mărirea costului mediu a cazului
tratat a acestui contingent de pacienți. Scopul acestui studiu a fost de a determina cauzele ce condiționează apariția mediastinitei postoperatorie. Metode
şi materiale. În perioada anilor 2000 - 2010 au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 2634 pacienţi. La 44 (1,67%) de pacienți perioada postoperatorie
s-a complicat cu infectarea plăgii. În 22 (50%) cazuri s-a dezvoltat mediastenita anterioară și în 22 (50%) cazuri infectarea plăgii pînă la stern, ulterior s-a dezvoltat mediastinita cu sau fără dehiscența sternului.Grupul de pacienți a fost constituit din 30 (68,1%) bărbați şi 14(31,9%) femei, cu vîrsta
medie de 59 de ani. Preoperator 20 (45%) pacienți erau obezi, 6 (13,6%) sufereau de diabet zaharat și 7 (16%) bronhopneumopatie cronică obstructivă.
Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă (ATI) unilateral în 18 (40%) şi bilateral la 1 (2,3%) pacient. Timpul intervenției
chirurgicale în mediu a alcătuit 345min. Transfuzii masive postoperator au necesitat 5 (11,3%) pacienți. Diagnosticul de mediastenita a fost stabilit la a
5 - 17 zi postoperator. Restabilirea integrității sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat la 14(31,8%) pacienți. A decedat 1 pacient (2,3%)
din acest grup, cu mediastinita sero-purulentă la a - 20 zi postoperaror din cauza insuficienței poliorganice. La 4 pacienți s-a dezvoltat osteomielită
sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3 - 6 luni). Concluzia: Studiul sugerează că utilizarea ATI uni sau bilaterale, bronhopneumopatie
cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile masive, timpul îndelungat a operației sunt predictori importanți de mediastinită anterioară.Abstract. Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significantsocioeconomic impact and high morbidity. The
purpose of this study was to determine perioperative predictors of mediastinitis. Methods and results: From 2634 consecutive pacients, which underwent
cardiac surgery in 2000-2010. In forty-four pacients (1.67%) postoperative period was complicated by wound infection. In 22 (50%) cases
developed earlier mediastenitis and 22 (50%) cases sternum wound infection subsequently developed mediastinitis with or without dehiscence of the
sternum. In this group of pacients 30 were men (68.1%) and 14 women (31.9%) of average age 59 years. Preoperator, 20 (45%) of them had obesity, 6
(13.6%) suffered of diabetes mellitus and 7 (16%) of chronic obstructive pulmonary disease. As a graft for Coronary Artery Bypass (IMA) was used
unilaterally 18 (40%) and bilateral 1 (2.3%) pacient. The average time of surgery duration was 345 min. Massive transfusion after surgery was certified
on five pacients (11.3%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek
proceeding was performed in 14 (31.8%) pacients.One pacient 1(2.3%) of this group with mediastinitis diet after 20 days postoperative, due to failure
Multiple Organ System Dysfunctions. In four pacients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months). Conclusion: The
present study suggest that uni/bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity, massive transfused units
and long surgery duration are important predictors of mediastinitis
Tratamentul complicaţiilor infecţioase după sternotomie în chirurgia cardiacă
Departamentul de chirurgie cardiacă, IMSP Spitalul Clinic RepublicanObiectiv: Mediastinita anterioară este una din complicaţiile majore după sternotomie în chirurgia cardiacă. Determinarea factorilor
de risc ce pot determina apariţia acestor complicaţii, diagnosticul timpuriu, managementul chirurgical etapizat este de o importanţă
majoră în tratamentul acestor pacienţi.
Metode: Pe parcursul anilor 2000-2013 în secţia de chirurgie cardiacă cu mediastinită postoperatorie au fost trataţi 63 pacienţi
(1,81% cazuri), inclusiv, 33 dintre ei (0,94%) cu infecţii profunde în plaga operatorie, 30 (0,86%) - cu sau fară dehiscenţă de stern. Grupul
de studiu a fost format din 45(71,4%) barbaţi şi 18(28,5%) femei, avînd o vîrstă medie de 59 de ani, 30(47,6%) dintre ei sufereau de
obezitate, 16(22,2%) sufereau de diabet zaharat, 41 (65%) de boală pulmonară cronică obstructivă.
Folosirea unei arterei mamare interne (AMI) a fost la 29(46%), iar a ambelor artere mamare la 3(4,76%) dintre pacienţi. Durata
medie de intervenţie chirurgicală a fost de 312 min. Terapie transfuzională au necesitat 19 (30,2%) din pacienţi. Mediastinita a fost
diagnostificată la a 5-17 zi postoperator.
Rezultate: Aplicarea metodelor deschise, debridarea timpurie, instalarea irigaţiei convenţionale au fost preferabile în etapizarea
tramentului chirurgical. Resuturarea sternului prin procedeul Robicsek a fost efectuată la 22(35%) din pacienţi. Un caz de deces (1,58%)
la a 20-a zi postoperatori, cauza fiind mediastinita sero-purulentă şi insuficienţă poliorganică. Patru pacienţi care au prezentat osteită
sternală şi au necesitat rezecţii de cartilage şi plastia defectelor cu lambou muscular (3), pedicul omental (1).
Concluzie: Folosirea uneia sau ambelor artere mamare, boala pulmonară cronică obstructivă, diabet zaharat, obezitatea, terapie
transfuzională şi prelungirea timpului operator, sunt factori predictori pentru dezvoltarea mediastinitei poststernotomie. Managementul
chirurgical etapizat reduce considerabil complicaţiile majore posibile şi cazurile de deces
Papillary muscle sling as an adjunctive procedure for surgical left ventricular remodeling
IMSP, SCR, departamentul cardiochirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Introducere: Remodelarea ventriculului stâng folosind metoda de aproximare a muşchilor papilari după tehnica Hvass ar putea crea o posibilitate de
îmbunătățire a competenței valvei mitrale. Materiale şi metode: în studiu au fost incluşi 39 de pacienți la care a fost efectuată remodelarea ventriculului
stâng după tehnica Hvass şi un caz de aproximare a muşchilor papilari a ventriculului drept. Vârsta medie a pacienților a fost de 54 ± 8 (39 - 66) ani;
35 de bărbați şi 5 femei. 33 de pacienți cu cardiopatie ishemică şi anevrism de ventricul stâng şi 7 pacienți cu valvulopatii de etiologie diversă. Toți
pacienții cu insuficiență cardiacă NYHA III-IV, hipertensiune pulmonară (PSAP 50-70 mmHg), insuficiență mitrală gr.II-IV şi dilatarea inelului fibros a valvei mitrale (38-46 mm), distanța dintre muşchii papilari mai mare de 2,5 cm. Pentru aproximarea pilierilor la 31 (77,5%) s-a folosit o bucată de
proteză vasculară Gor-Tex 4-0, la 6 (15%) pacienți s-a utilizat un segment din proteză vasculară Dacron şi la 3 (7,5%) pacienți s-a folosit segmente din
venă autologă. Rezultate: În toate cazurile fracția de ejecție a crescut de la 39 ± 8% până la 49 ± 5% după intervenția chirurgicală. Volumul diastolic a
ventriculului stâng a scăzut de la 254 ± 81 ml până la intervenție la 173 ± 40 ml după intervenție. S-a obținut o regresie a insuficienței valvei mitrale
până la gradul I-II şi micşorarea diametrului inelului fibros până la 28,6 mm. După remodelarea ventriculului drept dimensiunea cavității a scăzut de la
40 mm la 28 mm. De asemenea, s-a practicat anuloplastia, care a asigurat competență completă a valvei tricuspide. Concluzii: Aproximarea muşchilor
papilari (tehnica Hvass) pentru remodelarea ventricului stâng oferă beneficii prin scăderea volumului diastolic, îmbunătățirea considerabilă a coaptării
valvei mitrale şi regresia insuficienței mitrale cu creşterea fracției de ejecție a ventriculului stâng.Introduction: Remodeling of left ventricle using papillary muscle approximation technique could create a possibility of improving mitral valve competence.
Methods: We analyzed 40 cases of left ventricular remodeling according to Hvass technique and one case of right ventricle papillary muscle
approximation. The average age of patients was 54 ± 8 (39-66) years, 35 men and 5 women. 33 patients had left ventricular aneurism and 7 - valvulopathies
of diverse etiology. All the patients had NYHA III-IV, pulmonary hypertension (SPRV 50–70 mmHg), mitral insufficiency (II-IV gr.) and dilated
mitral fibrous annulus (38 – 46 mm) and the distance between the papillary muscles more than 2.5 cm.To approximate the papillary muscle 31 (77.5%)
had used a piece of Gor-Tex vascular prosthesis 4-0, 6 (15%) patients used a segment of the vascular prosthesis Dacron and 3 (7.5%) patients using
autologous vein segments. Results: In all of patients ejection fraction increased from 39 ± 8% till 49 ± 5% after the surgery. Left ventricular diastolic
volume decreased from 254 ± 81 ml before the intervention to 173 ± 40 ml after. There was obtained the regression of mitral valve insufficiency up
to I – II grade and the decreasing of annulus fibrosis diameter to 28,6 mm. After right ventricular remodeling the cavity size dropped from 40 mm to
28 mm. Also was practiced annuloplasty, which assured complete tricuspid valve competence. Conclusions: Hvass technique with the approximation
of papillary muscles for left ventricular remodeling offers benefits by decreasing its diastolic volume, considerable improvement of cooptation and
regression of mitral regurgitation with increasing ejection fraction of ventricle
The diagnostic and surgical treatment of heart tumors
Spitalul Clinic Republican, departament cardiochirurgie, Al XI-lea Congres al Asociației Chirurgilor „Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova și cea de-a XXXIII-a Reuniune a Chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzeșu” 27-30 septembrie 2011Tumorile cardiace, primare sau secundare, se pot dezvolta la nivelul oricărei structuri ale cordului: miocard, endocard sau pericard. Incidența
tumorilor cardiace este foarte mică şi se explică probabil, prin particularitățile metabolismului în miocard, circuitului sanguin coronarian şi
sistemului de legături limfatice redus.
Scopul stuliului: Determinarea prioritară a metodelor de diagnostic preoperator şi aprecierea tacticii tratamentului
chirurgical în dependență de forma clinico-morfologică a neoplasmului cardiac.
Materiale şi metode: Au fost supuse analizei 72 depacienți operați cu tumori cardiace, care s-au tratat pe parcursul anilor 1983-2010. Vârsta bolnavilor a variat între 15–73 ani (media 55,3 ani) dintre care 20 (27.8%) barbați şi 52 (72,2%) femei. La 66 (91,7%) pacienți tumorile au fost benigne şi la 6(8,3%) maligne.
Rezultate: Toți pacienții diagnosticați cu tumori cardiace au fost supuşi inrevenției chirurgicale în condiții de circulație extracorporală. Cel mai des a fost depistat mixomul cardiac care a alcătuit 58 (80,6%) cu localizarea mai fregventă în atriu stîng- 91,4%, urmat de rabdomiom în 2 (2,8%), mezoteliom 2 (2,8%)
, hemangiom 1 (1,4%) cazuri, leiomiom 2 (2,8%), fibrom 1 (1,4%) şi sarcom 6 (8,3%). La 10 (7,2%) pacienți s-a efectuat concomitent corecție
valvulară mitrală şi tricuspidiană. În 2 cazuri s-a efectuat şi by-passul coronarian. Letalitatea postoperatorie a constituit 6 (8,3%) pacienți (1 caz
de tromboembolia arterei pulmonară, 1-de hemoragie postoperatorie, ceilalți 4 pacienți operați cu tumori maligne au decedat de insuficiență
cardiacă progresivă).
Concluzii: Tumorile cardiace primare, odată identificate, trebuie înlăturate chirurgical. Vârsta pacienților şi severitatea
insuficienței cardiace nu poate servi ca contraindicație către operație. Tumorile cardiace maligne au un prognostic nefavorabil. În speranța
prelungirii vieții pacientului tratamentul chirurgical este combinat cu tratamentul medicamentos specific.Primary and secondary heart tumors can develop within any level of heart structure: myocardium, endocardium or pericardium.The incidence of
cardiac tumors is very low and can be probably explained based on the particularities of metabolism within the myocardium, the coronary blood circuit
and the reduced system of lymphatic connections.
Data and methods: Records on surgical interventions in 72 patients with cardiac tumors subjected to treatment during 1983-2010 were analyzed. The age of patients ranged 15-73 years (the average age was 55.3 years) including 20 (27.8%) men and 52 (72,2%) women. In 66 (91.7%) patients tumors were benign and 6 (8.3%) malignant. All the patients have been operated upon in conditions of cardiopulmonary bypass with radical removal of benign cardiac tumor. The left atrial mixom has been most frequently met in 58 (80.6%). The morphological
site of the looks like: myxomas (58 cases), rhabdomiomas (2 cases), leiomiomas (2 cases), hemangiomas (1 case), fibromas (1 case), mesoepitheliomas
(2 cases), various sarcomas (6 cases). Postoperative mortality consisted 8,3% (6 patiens) followed by rabdomiomas in 2 (2.8%), mesothelioma 2 (2.8%
), a hemangiomas (1.4%) cases, leiomiomas 2 (2.8%), fibromas 1 (1.4%) and sarcomas 6 (8.3%) cases. In 10 (7.2%) patients concomitant receiving
tricuspid and mitral valve correction, 2 cases was also performed and coronary artery bypass. The post operative lethality has constitued 6 (8,3%) cases
(1 case of pulmonary artery thromboembolism, 1 postoperative bleeding, the other four patients operated with malignant tumors died of progressive
heart failure). Coclusions: Once identified, primary cardiac tumors must be surgically removed. Patients age and the severity of heart failure cannot
be regarded as a counter-indication to surgery. Since malignant cardiac tumors are given an unfavorable forecast, the surgical treatment is combined
with the specific treatment
Mediastinitis after open heart surgery
IMSP Spitalul Clinic RepublicanScopul lucrării: Mediastinita anterioară după operaţii pe cord este asociată cu o rată sporită a morbidităţii, care duce la mărirea costului
mediu de spitalizare a acestui contingent de pacienţi. Scopul acestui studiu a fost de a determina predictorii anteriori de dezvoltare a
mediastinitei pre-, intra-, şi postoperatorie.
Metode: În perioada anilor 2000 – 2012, în Centrul de Chirurgie cardiacă au suportat intervenţie chirurgicală pe cord 3134 pacienţi, dintre
care la 46 (1,46%) de pacienţi evoluţia postoperatorie s-a coplicat cu clinică de mediastinită 23 (0.73%) şi infectarea plăgii postoperatorii
cu sau fără dehiscenţa sternului 23 (0.73%).
Grupul de pacienţi a fost constituit din 31 (67,3%) bărbaţi şi 15 (32,7%) femei, cu vârsta medie de 59 de ani. Preoperatoriu 21 (45%) din
ei erau obezi, 8 (17%) aveau diabet zaharat, 31 (67%) bronşită cronică obstructivă.
Pentru By-pass aortocoronarian s-a folosit artera toracică internă unilateral (ATI) 21 (45%) şi ATI bilateral la 2 (4%) pacienţi. Timpul intervenţiei chirurgicale a constituit, în mediu 345min. Transfuzii masive postoperatoriu au necesitat doar la 6 (13%) pacienţi. Diagnosticul de
mediastinită a fost stabilit la a 5 - 17 zi postoperatoriu. Restabilirea integrităţii sternale cu aplicarea procedeului Robicsek s-a efectuat
la 14(30%) pacienţi.
Decesul a fost înregistrat la un pacient 1 (2,1%) a 20-a zi postoperator cauzat de mediastinită seropurulentă şi de insuficienţă poliorganică.
La 4 pacienţi s-a dezvoltat osteomielită sternală, care a necesitat tratament de lungă durată (3-6 luni).
Concluzia: Studiul sugerează că ATI uni sau bilaterale, bronhopneumonia cronica obstructivă, diabetul zaharat, obezitatea, transfuziile
masive, timpul îndelungat a operaţiei sunt predicatori importanţi de mediastinită.Background: Mediastinitis is a serious complication of cardiac surgery. It has a significant socioeconomic impact and high morbidity. The
purpose of this study was to determine pre-, intra-, and postoperative predictors of mediastinitis.
Methods and results: From 3134 consecutive pacients, which underwent cardiac surgery in 2000-2012, forty-six patients (1.46%) developed
postoperator mediastinitis 23 (0.73%) and postoperator wound infection with or without dehiscence of the sternum 23 (0.73%). In this
group of pacients 31 were men (67,3%) and 15 women (32,7%) of average age 59 years. Preoperative 21 (45%) of them were obes, 8
(17%) suffered of diabetes mellitus and 31 (67%) of chronic obstructive pulmonary disease.
As a Coronary Artery Bypass Graft in 21(45%) was used unilateral IMA, and in 2 (4%) cases BIMA. The average duration of surgery was 345min.
Massive transfusion after surgery was needed on six patients (13%). Diagnosis of Mediastenitis was established at the 5 - 17 days postoperatively. Restoration of sternal integrity with the Robicsek proceeding was performed in 14 (30%) patients.
One patients dead at the 20th day after surgery due to mediastenitis and failure Multiple Organ System Dysfunctions. Four patients developed sternal osteomyelitis, requiring long-term treatment (3-6 months).
Conclusion: The present study suggest that uni/ bilateral internal mammary artery grafting, chronic obstructive pulmonary disease, obesity,
transfused units and long surgery duration are important predictors of mediastinitis
Surgical management of exudative pericarditis after open heart surgery
IMSP Spitalul Clinic RepublicanArticolul este dedicat problemelor de diagnostic şi tratament chirurgical al pericarditei exudative postoperatorii. Patogenia şi evoluţia
postoperatorie a pacienţilor cu acumulări de lichid în pericard a fost analizată prin pizma prezenţei bolilor concomitente, duratei circulaţiei
extracorporale, terapiei cu anticoagulante şi antiinflamatorii nesteroide, analizei bacteriologice a lichidului. A fost propus un management
terapeutic în rezolvarea pericarditelor exudative după operaţiile pe cord deschis.
The article is dedicated to postoperative exudative pericarditis, the diagnostic and surgical treatment problems. The postoperative evolution
of the patients with accumulation of liquid in pericardium was analyzed through the presence of consequent pathologies, extracorporeal
circulation duration, anticoagulant and anti-inflammatory therapy, bacteriologic analysis of the liquid. We proposed a therapeutic management of exudative pericarditis treatment after open heart operations
Surgical management of exudative pericarditis after open heart surgery
IMSP Spitalul Clinic RepublicanArticolul este dedicat problemelor de diagnostic şi tratament chirurgical al pericarditei exudative postoperatorii. Patogenia și evoluția
postoperatorie a pacienților cu acumulări de lichid în pericard a fost analizată prin prizma prezenței bolilor concomitente, duratei circulației
extracorporale, terapiei cu anticoagulante şi antiinflamatorii nesteroide, analizei bacteriologice a lichidului. A fost propus un management
terapeutic în rezolvarea pericarditelor exudative după operaţiile pe cord deschis.The article is dedicated to postoperative exudative pericarditis, the diagnostic and surgical treatment problems. The postoperative evolution
of the patients with accumulation of liquid in pericardium was analyzed through the presence of consequent pathologies, extracorporeal
circulation duration, anticoagulant and anti-inflammatory therapy, bacteriologic analysis of the liquid. We proposed a therapeutic ma
nagement
of exudative pericarditis treatment after open heart operations
Towards prognostics and health monitoring: The potential of fault detection by piezoresistive silicon stress sensor
A piezoresistive silicon based stress sensor has been demonstrated successfully as an effective tool to monitor the stresses inside electronic packages during various production processes. More recently, the sensor has been evaluated as a sensor for Prognostics and Health Monitoring (PHM) systems. This paper presents a systematic approach that evaluates its performance from the perspective of failure mode detection. A detailed Finite Element method (FEM) model of existing test vehicles is created. The test vehicle consists of six DPAK (Discrete Package) power packages and three stress sensors. The results of simulation are verified by the signals obtained from the stress sensor as well as the supplementary warpage measurements. After inserting various failure modes into the model, statistical pattern recognition algorithms are implemented for fault detection and classification. The proposed technique can identify detectable failures during reliability testing by utilizing the database of stress sensor responses for healthy and unhealthy state. Thus, the results establish a baseline for the applicability of the piezoresistive stress sensor for an on-line monitoring PHM methodology
Machine learning and digital twin driven diagnostics and prognostics of light-emitting diodes
Title on author’s file: Machine Learning and Digital Twin Driven Diagnostics and Prognostics of Light-emitting Diodes: A Review202402 bcchAccepted ManuscriptOthersNational Natural Science Foundation of China; The Hong Kong Polytechnic University; Six Talent Peaks Project in Jiangsu ProvincePublishedGreen (AAM